Cosaş în fân
E toamna în declin,
Ce mici lumini rămân,
Murim şi noi puţin
În orice stog de fân.
Şi, dacă-ţi este greu,
Aşa cum îmi spuneai,
Tu hai în braţul meu,
Ca fânu-n coasă, hai.
Se-ntunecă mereu
Şi stelele s-au frânt,
E toamnă-n braţul meu,
E toamnă pe pământ.
Să-mi cazi încet la piept
Că n-ai scăpare, n-ai,
Cu braţul meu te-aştept,
Ca fânu-n coasă, hai.
Şi numai într-un an
Ce-l simt, dar nu îl ştiu,
Curat şi pământean
Voi spune că-i târziu.
Te rog să nu mai vii,
Sunt un cosaş bătrân,
Şi-n braţele pustii
Nu-ncape-un fir de fân.
Să mă mai laşi, mai laşi,
Să mai rămân, rămân,
Ca un cosaş, cosaş,
În nişte fân, în fân.