Bine v-am regăsit, dragi prieteni, după o lungă perioadă de pauză…

Între timp am lansat şi pagina oficială de Facebook aferentă portalului educativ, care are deja peste o mie de fani şi pe care vă invităm s-o apreciaţi şi s-o recomandaţi şi prietenilor:

 

http://www.facebook.com/PovestiPoeziiDesene

 

Urmează nişte schimbări de design, voi ce-aţi recomanda, dragii noştri? Scrieţi în comentarii cam ce-aţi vrea să îmbunătăţiţi… Ce să mai adăugăm, ştergem, schimbăm?

Vă mulţumim şi ne auzim în curând!

Pagina de Facebook a site-ului cu povesti pentru copii

Bine v-am regăsit, dragi cititori! De această dată, revenim cu alt interviu şi o avem în calitate de interlocutoare pe Stela Popa, jurnalist de televiziune, dar care a cochetat şi cu radioul, o mai veche pasiune de a sa. În 2010 a publicat un roman de succes – „100 DE ZILE”. În prezent, pe lângă funcţia de prezentator de ştiri la Jurnal TV, reuşeşte să întreţină şi unul dintre cele mai de succes bloguri din R. Moldova.

Stela Popa în revistă
Bună, Stela! Îţi mulţumim că ai acceptat invitaţia noastră. Eşti obişnuită să pui întrebări, dar astăzi vei fi în postura de intervievat. Cum te simţi?

– Mulţumesc pentru invitaţie. Din când în când îmi face plăcere să inversez rolurile.

 

Până la urmă, jurnalismul este o artă, o formă a poeziei, dacă vrei…

– Aşa vezi tu? Nu voi fi indiscretă şi nu te întreb ce vârstă ai, dar aşa e când eşti tânăr, optimismul vorbeşte… Privește un pic în jur, la presa din Chişinău… Ţi se pare că e poezie?

 

De parcă tu ai fi la vârsta senectuţii…

– Îmi place că ai simţul umorului. Înclin să cred că depinde din ce punct priveşti. Eu, urmărind zi de zi ştirile, am început să depăşesc etapa în care îmi vedeam profesia într-o asemenea perspectivă. O fi experienţa, realismul, ca să nu spun degringolada în care trăim zilnic, nu ştiu…

 

Cum ai înţeles că vrei să devii jurnalist, că asta e vocaţia ta?

– Am mai spus-o şi cu alte ocazii, de mică am simţit în mine dorinţa asta. Am ştiut că am nevoie de viaţa pe care o trăiesc acum. Sunt o persoană extrovertită şi nu pot trăi retrasă, într-un birou, cu orar fix, de la 8 la 17. Asta sunt eu şi nu am încercat să mă încorsetez în niciun fel…

Stela Popa la Deşteptarea de weekend

 

Te-ai gândit vreodată să faci şi altceva?

– Actorie, poate. Rămâne să mă redescopăr… Nu mă grăbesc.

 

Dar dacă nu ai avea de ales, ce altceva ai face?

– Ce am făcut şi în perioada 2008-2010 cât am fost plecată în România. Aş scrie, aş face tot jurnalism, aş avea mai mult timp pentru ca să călătoresc şi m-aş apuca să pictez. La ultima opţiune mă gândesc tot mai serios în ultima perioadă.

 

– Ai mai pictat până acum?

– Mâzgălituri… Dar aş face-o pentru mine, cel puţin la început.

 

Cum a fost prima ta experienţă „în direct”?

– Nu-mi mai amintesc. A fost demult, dar dacă am rămas în meserie, înseamnă că cei care au investit încredere în mine atunci au avut fler.

 

S-a întâmplat vreodată să te emoţionezi atât de tare, încât să te bâlbâi, de exemplu?

– Bâlbele sunt fireşti, spune şeful meu, care are experienţă de decenii în TV. Când sunt în faţa camerelor uit de ce este dincolo de uşa studioului. Mă concentrez şi las emoţiile. Te desparţi de ele odată cu experienţa. Sigur, nimeni nu e perfect. Sau nu e de fiecare dată…

 

Prin ce se deosebeşte jurnalismul TV de jurnalismul Radio?

– Prin multe. Cert este că jurnalistul de radio are mai multă intimitate, contează mai mult pe voce, pe ce spune, pe când cel de la TV mai este salvat uneori şi de imagine… Ambele sunt dificile, dar în felul lor.

 

Cum ar fi noţiunea de vedetă şi că oamenii te pot privi, saluta sau întreba ceva pe stradă?

– Şi asta.

 

Ţi s-a întâmplat să fii oprită pe stradă?

– Da, tot mai mult în ultima perioadă. Rămân însă plăcut surprinsă când sunt recunoscută după voce.

 

Da, ai o voce la modă.

– Ia te uită, nu ştiam! E şi aici o modă?

 

Aşa se pare.

– Păi, aici chiar nu ştiu cum s-ar putea face altfel decât felul în care te-a înzestrat natura… Dar inventează ei ceva, nu m-aş mira… Deh, progresul.

 

Continuăm discuţia pe linia progresului în cariera ta…

– Da. Păi, am făcut de toate pe unde am trecut. Am furat meserie. În R. Moldova sau în România, unde s-a ivit vreo oportunitate, nu am ezitat. Concurenţa este şi va fi tot mai acerbă. De aceea pregătirea contează.

 

Pe care ai acumulat-o inclusiv la liceul „Prometeu”…

– În primul rând acolo. Am avut mulţi profesori din România. A contat mult în formarea mea ulterioară.

 

Da, ai fost o norocoasă.

– Cred şi eu. Le mulţumesc pentru asta!

 

Aşadar, pe lângă „Prometeu” ce mai făceai înainte de a ajunge să fii cunoscută publicului?

– Citeam.

 

Atât?

– Ţi se pare puţin?

 

Nu, dar de la puţine tinere poţi auzi asta…

– Am martori :)

 

Şi mie îmi place că ai simţul umorului.

– Mulţumesc. Asta cred că va salva lumea. Există suficientă încrâncenare.

 

Care este cel mai mare vis al tău?

– Să am o familie sănătoasă sub toate aspectele.

 

În acest context, cum te simţi în calitate de femeie măritată?

– Împlinită şi fericită.

 

La fotbal, atunci când joacă Republica Moldova cu România – cu cine ţii?

– Au jucat vreodată oficial?

 

Nu, amicale.

– A, pe acestea nu le-am urmărit.

 

Văd că îţi place să răspunzi pe scurt…

– Da, suntem în secolul 21 şi lumea se plictiseşte repede.

 Stela Popa, Dorin Chirtoacă şi Andreea Marin

Aşadar, câteva întrebări blitz înainte de încheiere. Prima: oraşele tale preferate sunt…

– Bucureştiul, Parisul şi Lisabona.

 

Filmele?

– Mai multe.

 

Cărţile?

– În ultimul timp cele semnate de Neagu Djuvara.

 

Ultima carte citită?

– „Omul fără chip”, semnată de Maşa Gessen, despre incredibila ascensiune a lui Putin.

 

Oameni politici?

– Margaret Thatcher

 

Sportul?

– Cel care te menţine în formă.

 

În încheiere, dacă ai putea şi ar trebui să trăieşti într-o altă epocă, eventual într-o altă ţară – ce ai alege şi de ce?

– Dacă, dacă şi iar dacă. Nu îmi place să operez cu astfel de termeni în acest context. Sunt aici pentru că aşa a decis bunul Dumnezeu şi nu fac altceva decât să-mi urmez calea. Aşa cum facem toţi, de altfel.

 

În numele cititorilor îţi mulţumesc, dragă Stela! Îţi urăm sănătate, forţă şi curaj ca să-ţi realizezi visurile. Te mai aşteptăm.

Partajează pe Facebook  Partajează pe Twitter  Partajează pe Google Plus

Geografia vizitelor portalului educativ Poveşti Pentru Copii

> 853,274 vizitatori unici, > 1,428,323 vizite, > 5,116,997 vizualizări

Îţi vine să crezi sau nu, dar ăsta e adevărul curat şi nefiltrat – tu, cel care citeşti acum, nu eşti singurul om care iubeşte la nebunie site-ul Poveşti Pentru Copii. De-a lungul celor doi ani de când există pe Internet https://www.povesti-pentru-copii.com – peste 853,274 (până la ora scrierii articolului) copii, părinţi, bunici, educatori, învăţători şi profesori au folosit resursele educative puse cu drag la dispoziţia lor.

Dintre care:

1. Romania - 957,404
2. Moldova - 323,173
3. Italia - 24,861
4. Spania - 14,913
5. Statele Unite - 12,758
6. Regatul Unit - 12,655
7. Germania - 12,357
8. Franţa - 7,133
9. Canada - 5,507
10. Belgia - 3,988
11. Restul lumii - restul vizitatorilor

Povestea, de la bun început…

De la bun început? Sigur? Dacă de la origini până în prezent – ăsta nu e primul, ci al treilea sau poate chiar al patrulea site lansat de mine. Dintre toate – a mai rămas doar www.braindava.com – un site cu o mulţime de jocuri intelectuale online interactive şi multiplayer, dar şi el, săracul, nu e cine ştie ce popular… E un fel de conquiztador, dar, după mine – mult mai bun… Observaţi şi motto-ul „He who believes in flight – is the master of sky”, traducere cu care, vă spun sincer, mă mândresc şi acum. Lucian Blaga – „Cine crede în zbor – e stăpân peste zare”… Cât de tare e asta, vă întreb, cât de tare???

Aşadar aţi vrut de la bun început… Iată… Eram aproape master în stiinţe (acum deja sunt :) )… Adică lucram la teza mea de master, cu tema „Tehnici de promovare a site-urilor web” şi, într-o discuţie cu mama, ne-a venit ideea lansării unui site în care să plasez lucrările ei literare, căci publicase deja o carte, dar în rest – tot ce scria era cu pixul pe foaie. Un cadou pentru ea, aşadar. Având experienţa anterioară de care v-am povestit – în câteva zile totul era pregătit… Designul (bun-rău) era făcut. Programarea – scrisă, iar primele lucrări literare (vreo câteva poveşti, poezii şi scenete) – adăugate. De atunci lucrurile au mai evoluat puţin, astfel încât acum scrierile Emiliei Plugaru arată aşa: poveşti, poezii, scenete, ghicitori şi alfabetul român.

Următoarea etapă se numeşte „Google Analytics” – instrumentul care-mi arată cine vizitează site-ul, cât timp stă, ce cuvinte cheie a folosit la căutare şi tot aşa… Din chiar primele zile de viaţă, spre deosebire de celelalte site-uri, fără niciun fel de promovare – acest portal educativ a început să atragă vizite din motoarele de căutare… Nu multe, dar chiar şi aşa – destule ca să fiu eu intrigat. Atunci am şi luat decizia – proiectul trebuie să evolueze, trebuie promovat, astfel încât setea de cunoştinţe ;) să fie satisfăcută :) Aşa au venit desenele animate şi poveştile ecranizate, apoi extinderea colecţiei de poveşti prin adăugarea lucrărilor Fraţilor Grimm, ale lui Hans Christian Andersen, apoi Ion Creangă, Mihai Eminescu şi tot aşa. Au urmat apoi şi poeziile scrise de clasicii literaturii române: Eminescu şi Alecsandri, Topârceanu, Macedonschi. Cu timpul au venit şi Elena Farago, Constanţa Buzea şi Otilia Cazimir, iar recent – George Coşbuc. Alte secţiuni adăugate sunt fabulele, ghicitorile şi blogul, dar să nu uităm nici de „cadoul de un an de zile” – poveştile audio cu opţiunea creării playlist-urilor. Cea mai recentă bomboană este – versiunea mobilă a site-ului. Nu se deosebeşte cu nimic de versiunea desktop, cel puţin pe Samsung Galaxy SII, pe care am testat-o… Dar la voi cum apare, deţinători de Nokii, Apple-uri, Blackberry-uri şi alte telefoane şi tablete?

Ce urmează?

Promit (dacă vreţi, chiar cu mâna pe Hronicul şi cântecul vârstelor sau Fraţii Jderi) să fac tot posibilul ca să dezvolt şi mai departe acest proiect cu care, vă rog să mă credeţi, mă mândresc din tot sufletul. Am o grămăjoară de idei şi fiindcă le tot uitam – mai nou am creat şi un fişier în care le adaug… Văd că s-au adunat deja 39 linii, aşadar ar fi câte ceva de făcut. Voi ce-aţi vrea să adaug, scot, modific?

 

PS: Promovăm ghicitorile de pe site? Partajaţi şi comentaţi: Partajează pe Facebook  Partajează pe Twitter  Partajează pe Google Plus

„Bătălia dintre generaţii” a existat şi va fi mereu. Există vreo diferenţă între educaţia pe care aţi primit-o tu şi fratele tău şi modul în care le educi pe Eva şi Sonia?

Cu siguranţă. Noi am fost crescuţi de părinţi şi copiii mei sunt crescuţi de bunei. Poate pe vremea copilăriei mele, părinţii au dus-o mai greu cu banii şi cu posibilităţile. Astăzi lucrurile stau altfel. Dar din păcate la capitolul timp liber stau mai prost şi asta o compensează buneii.

 Nata Albot

În ultimul timp există destulă violenţă în filmele cu desene animate şi în literatura pentru copii? Cum ar trebui să fie poveştile pe care le-ai citi copiilor tăi?

Pline de personaje curajoase, oneste, puse pe fapte bune. Poveştile au un mare impact psihologic asupra copiilor. Acestea creează modele de comportament, idealuri de prieteni şi parteneri de viaţă. Cred că părinţii ar putea multe probleme din comportamentul copiilor lor să le soluţioneze prin poveşti, chiar şi inventate de ei înşişi.

 

Care sunt cărţile tale preferate? Care e cea mai bună carte citită anul trecut?

Cărţile mele preferate sunt acele necitite, care stau pe poliţă şi îşi aşteaptă rândul. Una dintre cărţile pe care o citesc încă şi o recomand tuturor este despre originea problemelor noastre de sănătate şi soluţiile pe care le putem găsi în noi. Se numeşte… Возлюби Болезнь Свою de Валерий Синельников

 

Ce înseamnă să fii producător general la cea mai bună televiziune :) din Moldova? Ai putea să ne povesteşti cum arată o zi de lucru din viaţa ta?

Nici o zi nu seamănă cu alta. Combin activităţi necombinabile, la prima vedere: activitatea de management cu cea creativă, artistică de prezentator şi autor de emisiuni. Îmi vine foarte greu, şi reuşesc să le fac faţă doar datorită unei echipe de oameni cu care creştem împreuna în fiecare zi şi care profităm din plin de această şansă extraordinară de a învăţa să facem televiziune modernă.

 

Care e citatul tău preferat?

Vrei să-l amuzi pe Dumnezeu, povesteşte-i despre planurile tale.

 

Cum crezi care sunt avantajele şi dezavantajele sistemului de învăţământ de la noi? Ce reforme crezi că ar trebui făcute?

Dacă ar fi după mine, primul lucru pe care l-aş face ar fi o campanie naţională de studiere a limbilor străine, măcar franceză şi engleză. Dar n-ar strica şi germana. Sunt uimită de necunoaşterea limbilor străine printre absolvenţii universităţilor din MD. E ruşine să crezi că poţi obţine un job în ziua de azi, cunoscând, destul de stâlcit, doar limba română. Avem un sistem de învăţământ care aşteaptă demult să fie reajustat la realităţile vieţii. Cred că instituţiile noastre de învăţământ scot absolvenţi care nu pot face nimic cu acele cunoştinţe primite la facultate. Şi asta e trist.

 

Cum ţi-a venit ideea lansării Ministerului Adevărului?

La capitolul umor, ca şi la multe altele, populaţia ţării noastre stă foarte modest. Ori oamenii deştepţi spun că autoironia este primul semn de inteligenţă. Cu Ministerul Adevărului ideea era să mai creăm o platformă de dezvoltare a umorului moldovenesc. Şi Jurnal TV este unica televiziune din Moldova care oferă teren pentru manifestarea umorului. Ora de Ras, Leacuri pentru neamuri, Scrisorile lui Buraga, Ministerul Adevărului. Ce altă televiziune se poate lăuda cu atâtea emisiuni în care realitatea moldovenească poate pătrunde şi cu zâmbetul pe buze în casele moldovenilor.

 

Ştim cu toţii că tu încerci să faci cât mai mult bine. Sau… să nu faci rău… La ce proiecte de care încă nu a auzit nimeni te-ai mai gândit :) ?

Ce te face să crezi că ţi-aş spune?

 

Care e topul celor mai îndrăgite cinci filme pe care le-ai privit vreodată?

extremely loud and incredibly close

O femeie vine la doctor

Toamna în New York

Patch Adams

Extremely Loud and Incredibly Close

127 ore

 

 

În afară de televiziune şi blogging în particular şi mass media în general – ce alte pasiuni mai ai?

pictez: pe pietre, pe pereţi de spitale, în iphone

gătesc: la muncă, acasă, la prieteni

îmi salut orhideele în fiecare zi

călătoresc cât îmi permite timpul

 

Excelenţa nu vine probabil doar învăţând din cărţi… Ce sfaturi ai putea să le dai tinerilor jurnalişti care vor să-ţi urmeze exemplul?

Să nu urmeze calea nimănui. Să şi-o aleagă pe a sa şi să pună multă multă pasiune în tot ce fac.

 

Care sunt realizările şi eşecurile tale din 2012? Ce ţi-ai propus pentru 2013?

Nu am apucat încă să fac totalurile, dar mi-ai dat o idee bună. Voi face asta chiar acum.

 

În numele echipei Poveşti Pentru Copii, dar şi al cititorilor, îţi spun mulţumesc frumos pentru timpul acordat şi să ştii că eşti mereu binevenită aici. Acum, la final, ce mesaj ai vrea să le transmiţi tuturor copiilor, părinţilor şi bunicilor?

Să nu înceteze niciodată să creadă în poveşti şi în puterea lor…

Partajează pe Facebook  Partajează pe Twitter  Partajează pe Google Plus

Planul:

Mie-mi plac câteva lucruri în viaţă. Filmele, şofatul, călătoriile şi muntele. Ah, muntele… Iar acum, peste vreo jumătate de oră, o să mă pornesc într-o vacanţă la munte. Da, o să schiez la Sinaia. N-am schiat niciodată până acum, dar cât de greu poate fi, nu-i aşa? La urma urmei – nu cred să fie mai dificil decât fizica nucleară sau ecuaţia lui Schrödinger… Mâine dimineaţă vom vizita centrul istoric al Braşovului, iar pe la amiază ajungem la Sinaia şi începe distracţia. N-aveţi frică, însă, seara voi lucra la site oricum.

 

Bagajul:

Laptopul ajunge acolo îndată. Aparatul foto e pus, dar acumulatorul se încarcă chiar acum, sper să nu-l uit. Telefonul – la încărcat şi el. Haine de bine de rău parcă am luat… Hm… Lanterna da… Nu ştiu la ce mi-ar trebui, dar las-o să fie… Simt că ceva lipseşte, dar voi afla despre ce este vorba acolo deja… Aha, corect, bani da, paşaport şi buletin de identitate da, căci mă pornesc din Chişinău…

 

Plecarea:

Ar cam fi timpul să ies acum. Plecăm pe la 21:00, dar cred că ar fi bine să ajung puţin mai devreme… În plus, mă şi aşteaptă cineva, aşa că vă spun la revedere şi vă urez şi vouă la fel cum îmi urez şi mie câteva zile de poveste.

 

Nu înainte de:

A dedica povestea Telescopul celor trei muşchetari: Carola, Shai şi Margot. Creşteţi mari, sănătoşi şi voioşi. Aduceţi bucurii părinţilor, ajutaţi-vă între voi şi fiţi mândri unul de altul!

 

PS: Azi promovăm poeziile lui Mihai Eminescu. Arătaţi-i nişte dragoste socială: partajaţi şi comentaţi… Partajează pe Facebook  Partajează pe Twitter  Partajează pe Google Plus

Ne place sau nu ne place – iată că a venit şi momentul când facem o pauză…

La mulţi ani cu ocazia sărbătorilor de Anul Nou!

Momentul când, prinşi în treburile casnice ne aducem aminte de 31 decembrie 2011, dar mai ales de lucrurile pe care ni le-am propus şi ni le-am promis în acea zi. La fel ca atunci, ca în fiecare sfârşit de an de altfel, vom face şi astăzi o inventariere a realizărilor din anul ce trece şi ne vom propune câteva proiecte pentru 2013.

Poveşti Pentru Copii vă urează sărbători frumoase şi un an nou nemaipomenit! Fie ca tot ce vă doriţi să se împlinească. Aveţi curaj! Şi noroc! Şi sănătate! Căci în rest – totul de voi depinde. Fiţi fericiţi! Bucuraţi-vă de lucrurile simple – iubiţi florile şi animalele, ploaia la timp şi cu măsură, protejaţi natura şi mediul ambiant! Nu faceţi risipă şi trăiţi în armonie cu universul şi cu voi înşivă! Să aveţi pace şi soare-n suflet!

Fie ca 2013 să fie un an mai bun decât 2012, iar anii ce vor urma – încă şi mai buni! La mulţi mulţi ani!

Nu uitaţi nici să partajaţi pe reţelele voastre sociale colecţia de poezioare pentru Anul Nou: Partajează pe Facebook  Partajează pe Twitter  Partajează pe Google Plus

Bine v-am regăsit, dragi prieteni!

Moş Crăciun

Iată că vacanţa de care vă povesteam data trecută s-a terminat, iar acum am reluat munca la acest portal educativ, chiar dacă am păşit deja în frumoasa lume a sărbătorilor de iarnă. Mai întâi, am adăugat întreaga colecţie a poeziilor de George Coşbuc, iar pentru ca să simţiţi mai bine spiritul Crăciunului, vă recomand să începeţi cu Iarna pe uliţă. Totuşi, nu uitaţi nici de colecţiile anterioare cu poezii de iarnă, poezii de Crăciun şi poezii de Anul Nou. Însă, dacă o poveste e ceea ce vă doriţi – sigur că găsim una pe gustul dumneavostră: Crăiasa Zăpezii, Cenuşăreasa şi Scufiţa Roşie.

 

În legătură cu magia sărbătorilor, mesajul nostru e simplu: Crăciun Fericit!

Fie ca Naşterea Domnului să vă aducă lumină, voie bună, cântece şi zurgălăi în casă. Sărbători fericite cu bucurii şi împliniri alături de cei dragi! Moş Crăciun să vă aducă sănătate, belşug şi tot ce vă doriţi, iar colindele – soare-n suflet şi clipe de neuitat împreună cu cei pe care-i iubiţi!

La mulţi ani!!!

Bucuresti

Ştiu, dragi prieteni, că n-o să vă  vină să credeţi, dar asta e prima dată când vizitez (în sfârşit) Bucureştiul. Cu siguranţă nu ultima. N-am venit aici cu treabă. Chiar – pur şi simplu… În vizită la rude. Şi este exact aşa cum m-am aşteptat – frumos, tânăr, plin de viaţă şi potenţial. Un oraş european cu un ritm aparte. Un oraş plin de surprize şi lucruri/locuri frumoase. Un oraş de care te poţi  îndrăgosti. Şi îmbolnăvi. Un oraş ca şi Coca-Cola, un oraş ce creează dependenţă – l-ai văzut şi pe urmă mai vrei iarăşi şi iarăşi şi tot aşa – nu te mai poţi sătura…

Cum de n-am vizitat până acum Bucureştiul?  Bună întrebare… Mai întai – am crescut în Chişinău. Şi chiar dacă am fost de multe ori în vechiul regat, cumva parcă n-am avut nicio

dată drum prin Bucureşti… Văzusem şi munţii şi marea, şi Bucovina şi delta şi cazanele Dunării, dar niciodată (până ieri) Bucureştiul. La drept vorbind îmi cam era deja ruşine… Îl ocolisem de prea multe ori :) De asta am hotărât să vin acum.

În altă ordine de idei – am luat şi o mică pauză de la site. După ce am adăugat toată colecţia poeziilor de Mihai Eminescu şi Vasile Alecsandri (chiar dacă multe nu sunt pentru copii mici) – am decis să îmi iau ceva timp liber, pentru ca să mă decuplez puţin de rutina zilnică… Aşa – pot privi lucrurile dintr-o parte, de sus… Poate-mi vine vreo idee genială pe care s-o implementez, spre folosul tuturor :) Aşadar, chiar şi în această mică vacanţă – mă voi gândi la ce-aş mai putea îmbunătăţi… Adăuga, elimina, modifica, etc. Cine vrea – îmi poate da o mână de ajutor, lăsând un comentariu.

Acum sunt într-o cafenea de lângă Piaţa Victoriei. E timpul să merg la Gara de Nord ca să-mi iau bilet de tren spre Chişinău. Pe mai târziu!

Poftim? Ce mai facem şi cu ce ne mai ocupăm? Ce planuri avem pe mai departe? Chiar mă bucur şi vă multumesc că aţi întrebat.

Mai întâi trebuie să vă mărturisesc că în ultima lună ne-am propus să extindem colecţiile de poezii şi poveşti pentru copii. Am început cu Mihai Eminescu, dar cu siguranţă urmează şi alţi autori. Vom adăuga toate (majoritatea, hi hi hi) lucrările literare scrise de ei, chiar dacă unele nu sunt tocmai potrivite prichindeilor de vârstă mică. Credem, însă, că le vor fi foarte utile celorlalţi vizitatori, în special elevilor care îşi pregătesc temele pentru şcoală, dar şi profesorilor.

Între timp am mai lucrat la optimizarea şi promovarea site-ului. Care de altfel, avem de gând să-l transformăm într-un portal educativ. Adică – aici, dragi prieteni, veţi putea găsi tot ce aveţi nevoie: opere literare, comentarii, referate, un forum şi multe multe altele (urmează să adăugăm câte o secţiune pentru fiecare domeniu de interes). Ce părere aveţi? Cu siguranţă că toate astea vor veni cu timpul, una câte una. Care sunt priorităţile voastre? Ar fi binevenite nişte sugestii, vă invit să le postaţi în comentarii.

Încolo – iată că toamna şi-a intrat pe deplin în drepturi, şcoala deja nu mai sperie elevii ;) şi toţi sunt în aşteptarea vacanţei de Crăciun. Cu această ocazie, vă invit să citiţi de pe acum colecţia poeziilor de iarnă.

Iată că revenim, dragi prieteni, cu un articol scris de Aurelia, mama Mariei Nicoleta, care nu demult a păşit pentru prima dată pragul şcolii. Cu ocazia asta îi urăm să fie sănătoasă şi să înveţe cu pasiune, hărnicie şi dedicaţie. I-am dăruit o poezie: Sunt elevă-n clasa-ntâi.

Totodată, anunţăm că deschidem blogul pentru oricine are ceva de spus. De acum, ne puteţi trimite articole spre publicare. Copii, sunteţi bineveniţi să publicaţi compuneri, eseuri, poveşti sau poezii… Părinţi, bunici, educatori şi profesori… Aveţi ceva de spus în legătură cu cei mici şi întâmplările la care aţi fost martori? Poftiţi de le împărtăşiţi cu toată lumea!

Iată ce ne-a spus Aurelia Vlaicu despre prima zi de şcoală, văzută prin prisma unui părinte:

Emoţii mari, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi, bunici, fraţi şi surori mai mari. Cele mai mari emoţii le au totuşi părinţii… Căci anume ei îşi văd copiii, care până mai ieri erau în scutec, iar acum păşesc mândri spre şcoală, pregătiţi să înveţe lucruri noi. Pentru elevii care deja ştiu ce înseamnă şcoala – emoţiile sunt doar pentru că îşi regăsesc colegii, povestind ce au mai făcut în vacanţă.

Celor mici le cresc emoţiile pentru că intră într-un mediu nou, cu colegi noi, neştiind de fapt ce îi aşteaptă. Uitându-te la ei vezi pe feţele lor uimire, interes, spaimă, curiozitate pentru tot ce se întâmplă în jurul lor.

Este plăcut să vezi cât de încântaţi sunt ei, este plăcut să simţi emoţia din jurul tău, este plăcut să-ţi vezi copilul mândru că păşeşte pragul şcolii, a clasei unde va învăţa ani buni, este plăcut să vezi părinţi care adâncesc amintirile făcând poze împreună cu odrasle lor. Este minunat pentru un părinte să-şi vadă copilul încântat şi bucuros. Te simţi mândru ca părinte să ştii că ai ales o şcoală bună, că ţi-ai mulţumit copilul şi că acesta este fericit în noul său mediu.

Prima zi de şcoală este o amintire care nu va dispărea niciodată, va rămâne întipărită în memoria tuturor.

Vă invităm să citiţi şi poezia Colegi de clasă! Sperăm să vă placă.