Scenete

Abonează-te la fluxul RSS

Scenete pentru copii

Şcoala din Pădure
Puiul de elefant a urcat pe curcubeu
Vârcolacii au furat Luna
Căsuţa iepuraşului Urechiuşă-Gri
Bunicul de după flacăra lumânării
Un extraterestru în codru

Tipăreşte

Căsuţa iepuraşului Urechiuşă-Gri

Piesă de Crăciun şi Anul Nou pentru copii

(cu elemente de interactiv)

 

PERSONAJELE:

Piese de teatru şi Scenete pentru copii - Căsuţa iepuraşului Urechiuşă-Gri

URECHIUŞĂ-GRI, un iepuraş

VRĂBIUŢA CIRRI

GRIVEI, un căţeluş

CHIŢCĂICĂ, un şoricel

MOŞ MARTIN, un urs

MIEUNICĂ, un motănaş

LUPUL

VULPEA

DOI TÂLHARI

MĂRIUCA, o fetiţă de vreo cinci anişori

NICUŞOR, frăţiorul Măriucăi

MOŞ CRĂCIUN

ANUL NOU

CÂTEVA STELE

BRĂDUŢUL, un pom de Crăciun

Mai multe JUCĂRII PENTRU POMUL DE CRĂCIUN

BURSUCUL, MISTREŢUL, VEVERIŢA, ALTE ANIMALE

AUTORUL (voce din culise)

 

DECOR: Sfârşit de toamnă. Plouă. Copaci pe jumătate desfrunziţi. Sub un tufiş, un iepuraş zgribulit.

 

AUTORUL:

                        La un capăt de imaş,

                        Sub tufiş, un iepuraş,

                        Plânge, bietul.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

                        Toamna tare-i mânioasă,

                        M-a lăsat iar făr-de casă,

                        Sunt atât de ud, de ud,

                        Nici nu am cum să m-ascund!

                        Toamna caldă s-a sfârşit,

                        Totu-n jur e desfrunzit.

                        Vulpea rea şi hrăpăreaţă,

                        De mă vede, mă înhaţă.

                        Stropi de ploaie, tare-aş vrea

                        Să fiţi fulguşori de nea…

B-r-r-r! Sunt ud până la piele! Ce vreme urâtă, mi-e frig!

 

VRĂBIUŢA CIRRI (vine în scenă săltând în două picioare):

Şi eu, Urechiuşă-Gri, am penele grele de atâta umezeală. De-ar veni mai repede iarna, cu fulguşorii săi pufoşi!

 

AUTORUL:

                        De îndată-ncep să cadă,

                        Fulgi măşcaţi, fulgi de zăpadă…

 

(Cad fulgi).

 

URECHIUŞĂ-GRI şi VRĂBIUŢA CIRRI (dansează şi cântă de bucurie):

                        Ce mai bucurie,

                        Ninge fulgi măşcaţi,

                        Iarna vă îmbie,

                        Să o-ntâmpinaţi.

                        

                        Hai, ieşiţi afară!

                        Hai, ieşiţi din casă!

                        Vine iarna albă,

                        Iarna cea frumoasă!

                        Ce mai bucurie,

                        Ninge pe câmpie.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Uite-aici va fi căsuţa mea! (Urechiuşă-Gri şi Vrăbiuţa Cirri se pitulesc sub un tufiş).

 

AUTORUL:

                        Până-n seară, pe tufiş

                        Iarna face-acoperiş

                        Din zăpadă argintie,

                        Iepuraşului sa-i fie

                        Cald şi bine, şi uscat.

                        Dar…

                        Vulpea rău s-a supărat.

 

(Pe planul din faţă apare Vulpea. Urechiuşă-Gri şi Vrăbiuţa Cirri tremură de frică).

 

VULPEA:

                        Copii!

                        Sunt grozav de speriată,

                        Iar a nins, şi ziua toată

                        În bârlog voi sta flămândă –

                        Vânătorii ies la pândă.

                        

                        Vai, ce soartă! vai, ce soartă!

                        Coada mea e vinovată.

                        E roşcată, prea roşcată,

                        Bat-o pustia s-o bată!

                        

                        Pe câmpia proaspăt ninsă

                        Parcă-i flacără aprinsă!

                        Vânătorii o zăresc,

                        Şi – bah-bah – mă şi ochesc.

 

(Se aud împuşcături).

 

Aţi auzit? Sunt vânătorii. M-au zărit. Trebuie să fug mai repede!

 

                        Aoleu şi văleleu

                        Mă duc la bârlogul meu,

                        Mă duc la căsuţa mea,

                        Ce m-aş face făr-de ea?

                        Aoleu şi văleleu,

                        Am şi eu bârlogul meu.

 

(Vulpea dispare. Din ascunziş iese Urechiuşă-Gri şi Vrăbiuţa Cirri).

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Slavă ţie, Doamne! Am scăpat! Ce frică am tras! Nu se mai aude…

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Cine nu se aude?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Cum cine? Bah-bah nu se mai aude.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Ţi-e frică de bah-bah?! Mai tare decât de vulpe?!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Cum să-ţi spun? Mi-e frică şi de vulpe, dar şi de bah-bah. Vulpea dacă mă prinde, mă mănâncă, iar bah-bah dacă ne ajunge, ne mănâncă pe toţi. Ţie, Vrăbiuţă Cirri, nu-ţi este frică de nimeni?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Ba da, ba nu, adică da, mi-e frică de Grivei, căţelul unei fetiţe pe nume Măriuca. Astă iarnă, era cât pe ce să mă înghită. Noroc că m-a salvat Măriuca. Eh, ce fetiţă bună e Măriuca! Mi-e tare dor de ea…

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Ei bine, hai să nu mai vorbim despre frică, ştii cât sunt eu de fricos. Acu, dacă a nins şi dacă e linişte, eu unul, îmi voi zidi iute o căsuţă ca să am unde să mă adăpostesc în caz de apare şireata de vulpe sau de se mai aude bah-bah. Ce zici?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

E o idee bună.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Vrăbiuţă Cirri, priveşte, căsuţa mea cea noua de-acu are acoperiş. Acuş îi ridic pereţii…

 

Cântă:Strâng mănunchiuri de crenguţe,

                        Le proptesc cu o nuia,

                        Pun ferestrele şi uşa,

                        Gata e căsuţa mea!

 

(VRĂBIUŢA CIRRI şi Urechiuşă-Gri ţopăie în jurul căsuţei).

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Vrăbiuţă Cirri, ştii ce e mai scump pe lume pentru un biet iepuraş?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Bănuiesc că o ladă de morcovi sau o căpăţână de varză.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Nu, greşeşti! Pentru un iepuraş cel mai important este să aibă o căsuţă şi o grădină. Dacă ai căsuţă şi grădină, atunci ai de toate. Şi eşti fericit. Dar o căsuţă, trebuie să aibă ştii ce?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Bănuiesc că… acoperiş.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Păi fără de acoperiş, căsuţa nici nu mai e căsuţă. Orice căsuţă trebuie să aibă… adresă.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Adresă?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Da, adresă, priveşte aici! (scrie cu lăbuţa ceva). Acuş o să scriu pe această tablă, apoi o să atârn tabla deasupra uşii şi… adresa e gata.

 

(Bate nişte cuie, se dă într-o parte, apoi, mândru de sine, îşi priveşte căsuţa).

 

VRĂBIUŢA CIRRI (silabiseşte):

Lo-ca-li-ta-tea: Câm-pia Al-bă, stra-da Mor-co-vi-lor, nu-mă-rul 13.

Foarte frumos! Dar de ce 13? Am auzit de la oameni că acest număr poartă ghinion.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Ei, prostii! Mie nu-mi este frică de cifre, mie-mi este frică de vulpe. Oamenii ăia sunt nişte fricoşi… Vrăbiuţă Cirri, te poftesc în căsuţa mea.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Vai de mine (plesneşte din aripi), dar cum să vin în casă nouă fără un cadou? Aşteaptă, acuş mă întorc. (Pleacă, revine imediat).

Priveşte ce ţi-am adus! Îţi place? Ăsta e cadoul meu pentru casa ta.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Mulţumesc! Perdeluţe din paie de aur! Ce frumuseţe!

(cântă):

                        Perdeluţe gălbioare –

                        Raze aurii de soare,

                        Perdeluţe gălbioare –

                        Raze calde de la soare.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Să intrăm!

 

(Se schimbă decorul. Interiorul căsuţei iepuraşului Urechiuşă-Gri. La fereastră, perdeluţe de culoare galbenă. Urechiuşă-Gri şi Vrăbiuţa Cirri stau la masă).

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Vrăbiuţă Cirri, n-ai vrea să locuim împreună?

 

VRĂBIUŢA CIRRI (mirată):

Împreună? Ba da, ba nu. Adică da, adică nu. Vai, dar ce zăpăcită sunt! Eu aş vrea mai mult să locuiesc pe acoperiş. Mie-mi place să privesc cerul zi şi noapte. Îmi place să mă trezesc odată cu zorii. Dacă nu te superi, o să mă cuibăresc pe acoperişul căsuţei tale. Ce zici?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

E bine, chiar e foarte bine!

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

În afară de asta, voi sta de veghe. Şi daca se apropie cineva de căsuţa noastră, imediat îţi voi da de ştire. Dacă va fi un duşman, voi striga aşa:

                        Ci-rri, ci-rri – un duşman,

                        E aproape şi-i avan!

                        Iar dacă va fi un prieten, voi striga aşa:

                        Cip-cirip, cip-cirip,

                        Pe-aici trece un amic…

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Ssst. Taci un pic. Ai auzit ceva?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Nu, ce să aud? N-am auzit nimic!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Mai este cineva cu noi aici în căsuţă.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Nu aud, nu văd nimic, adică da, adică nu…

 

(În mijlocul cămării apare şoricelul Chiţcăică şi se învârte buimac ca un titirez).

 

CHIŢCĂICĂ:

Unde mă aflu? Unde e soarele? Unde e cerul? Nu mai văd cerul!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Bine ai venit, Chiţcăică, în casa mea cea nouă!

 

CHIŢCĂICĂ:

În căsuţa ta? Dar asta e casa mea! E podul căsuţei mele!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Ba e căsuţa mea!

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Şi a mea!

 

CHIŢCĂICĂ (nedumerit):

Şi cum vine asta, eu nu mai am căsuţă?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Ba da, ba nu, adică da, adică nu… Noi, de fapt, toţi trei, locuim în aceeaşi casă: tu, Chiţcăică, locuieşti la subsol, Urechiuşă-Gri –aici, iar eu pe acoperiş. Suntem vecini.

 

CHIŢCĂICĂ:

Vecini? Adică trebuie să trăim în pace şi în bună înţelegere? Dar eu nu văd cerul! Vreau să văd soarele! Unde e soarele?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

                        Soarele şi-a stins lumina,

                        A plecat un pic să doarmă,

                        Pe Pământ coboară somnul,

                        Nu se mai aude larmă.

 

CHIŢCĂICĂ:

Şi nici eu să nu mai fac larmă?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Ba da, ba nu, adică da, adică nu…

 

CHIŢCĂICĂ:

Dar cerul, cerul, unde e?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

                        Cerul e tivit cu stele,

                        O steluţă a-nflorit,

                        Cu flori albe de mătase,

                        Bolta s-a acoperit.

                        Din înalturile sale,

                        Cerul scutură petale.

                        Mici petale de la stea,

                        Noi le zicem flori de nea.

 

CHIŢCĂICĂ:

Flori de nea? Vreau să văd şi eu floricelele de nea!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Atunci să ieşim afară!

 

(Toţi trei vin pe planul din faţă. Acelaşi decor. Cad fulgi de nea. E noapte).

 

CHIŢCĂICĂ (speriat):

Ninge? A venit iarna? Dar mie nu-mi place iarna! Arătaţi-mi florile de nea şi să plec iute în casă. Îmi îngheaţă codiţa.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Floricelele de nea sunt chiar aceşti fulguşori. Priveşte, de sus, din cer tot cad întruna fulguşori pufoşi de gheaţă…

 

CHIŢCĂICĂ:

                        Sunt de gheaţă? Dar de ce

                        Fulgii reci mă frig pe faţă?

Vai această zăpadă e atât de… atât de fierbinte încât, încât mi-a fript tălpile. Gata, eu unul plec acasă!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Stai, Chiţcăică! Priveşte ce frumuseţe e în jur! Chiar nu pricepi? Iarna e cel mai frumos anotimp!

 

Cântă:

                        E cerul cu stele de gheaţă,

                        Şi luna-i de gheaţă şi ea,

                        De gheaţă e raza subţire,

                        De gheaţă e fulgul de nea.

                        Stă luna pe cer visătoare,

                        Tăcută priveşte în jos,

                        La marginea nopţii, Pământul,

                        În alb, e nespus de frumos.

 

E nespus de frumos, e nespus de frumos! Acest cântecel l-am auzit de la o steluţă de pe cer… Hai să dansăm, Chiţcăică, hai să dansăm!

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Şi să cântăm, căci a venit iarna! Să cântăm şi să dansăm!

 

(Urechiuşă-Gri şi Vrăbiuţa Cirri îl prind pe Chiţcăică în horă. Toţi dansează. Cântă doar Urechiuşă-Gri şi Vrăbiuţa Cirri):

                        A venit iarna, iarna a venit,

                        Cerul cu petale s-a acoperit,

                        Cu petale albe, cu steluţe moi,

                        Iarna, pe câmpie, joacă hora-n toi.

                        Copii, hai, dansaţi cu toţii, hai, dansaţi cu noi!

 

(Cad fulgi, câţiva copii se urcă pe scenă şi dansează cu cei trei eroi).

 

VRĂBIUŢA CIRRI se opreşte din dans (între timp copiii coboară de pe scenă) şi strigă speriată:

                        Cir-ri, cir-ri, un duşman,

                        E pe-aproape şi-i avan!

 

(La un colţ de scenă apare vulpea. Urechiuşă-Gri, Vrăbiuţa Cirri şi şoricelul Chiţcăică se ascund).

 

VULPEA (cântă, foarte supărată):

                        A venit iarna, iarna a venit,

                        Cerul cu petale s-a acoperit,

                        Cu petale albe, cu steluţe moi,

                        Iarna, pe câmpie, joacă hora-n toi.

                        A venit iarna, tare-s supărată –

                        Câmpia este albă, iar blana mea roşcată,

                        Câinii, vânătorii, o zăresc îndată,

                        A venit iarna, tare-s supărată!

                        Eh, că tare-s supărată!

 

(Vulpea dispare. Cei trei ies de după căsuţă).

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Uf, ce spaimă am mai tras! Slavă ţie, Doamne, a plecat şi de dată asta.

 

CHIŢCĂICĂ:

Să dansăm, prieteni, când dansăm zăpada nu-mi mai pare atât de fierbinte.

 

(Toţi trei dansează, dar cântă doar Chiţcăică):

 

                        A venit iarna, iarna a venit,

                        Cerul cu petale s-a acoperit,

                        Cu petale albe, cu steluţe moi,

                        Iarna, pe câmpie, joacă hora-n toi.

                        Copii, cântaţi cu noi!

 

(Cântă acelaşi catren şi copiii din sală).

 

VRĂBIUŢA CIRRI (strigă pe neaşteptate):

 

                        Cir-ri, cir-ri, un duşman,

                        E pe-aproape şi-i avan…

                        Ba nu, ba da, adică nu, adică da, ba nu…

                        Cip-cirip, cip-cirip,

                        E pe-aproape un amic…

 

(Apare în scenă ursul Moş Martin).

 

MOŞ MARTIN:

Cine face aici atâta gălăgie? Dormeam atât de bine. (Cască) M-aţi trezit, dar… dar îmi place cântecul vostru.

 

(Începe să cânte cu glas gros şi să danseze moşnegeşte):

 

                        A venit iarna, iarna a venit,

                        Cerul cu petale s-a acoperit…

 

(Se alătură şi celelalte glasuri):

 

                        Cu petale albe, cu steluţe moi

                        Iarna pe câmpie joacă hora-n toi!

 

(Cântă numai Moş Martin):

 

                        Cu petale albe, cu steluţe moi,

                        Voi dormi o iarnă, hai dormiţi şi voi!

                        Hai dooormiiiţi şi voi!

 

(Continuă căscând):

 

Hai dor-mi-ţi şi voi-i! Noapte bună, copii! Eu plec, ne vedem la primăvară!

 

(Moş Martin pleacă).

 

URECHIUŞĂ-GRI, VRĂBIUŢA CIRRI ŞI CHIŢCĂICĂ (privindu-se miraţi):

Să dormim? O iarnă-ntreagă? Asta-i bună!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

O să dormim, însă doar până mâine dimineaţă. E târziu, să plecăm la culcare, prieteni.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

                        Spre căsuţa noastră

                        Haideţi să pornim…

 

CHIŢCĂICĂ (vesel):

                        Până dimineaţă

                        Toţi o să dormim.

 

(Pornesc să iasă din scenă, dar de odată Vrăbiuţa Cirri se opreşte).

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Urechiuşă-Gri, priveşte, codiţa lui Chiţcăică nu se mai învârte, ce-o fi asta?

 

URECHIUŞĂ-GRI (studiază codiţa):

Într-adevăr, stă nemişcată.

 

CHIŢCĂICĂ (speriat):

                        Nu mi se învârte codiţa, e nemişcată?

                        Am codiţa nemişcată?

                        Cum să mă strecor îndată

                        Printre găuri, găurele?

                        Şi-i plină lumea de guri rele –

                        Toată lumea şoricească

                        O să-şi bată joc de mine!

                        Cu-aşa coadă, cu-aşa coadă

                        Mi-e ruşine, mi-e ruşine.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

                        Stai pe loc, nu te mişca!

                        A-ngheţat codiţa ta

                        Şi degrabă o să cadă.

 

CHIŢCĂICĂ (îngrozit):

                        Cum să cadă, cum să cadă?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

                        Dacă, însă, cu zăpadă,

                        Chiar acuma, cu zăpadă,

                        Iute-iute ţi-o masez,

                        Nu mai cade, ţi-o salvez.

 

(masează codiţa şoricelului).

 

CHIŢCĂICĂ:

Mi-ai salvat codiţa, Urechiuşă-Gri?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Nu ştiu, încearcă s-o învârţi, să vedem dacă se învârte.

 

CHIŢCĂICĂ:

Vai de mine, ce mă fac?! Ce se-ntâmplă, Urechiuşă-Gri?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Ţi-am salvat-o, ţi-am salvat codiţa!

 

CHIŢCĂICĂ (ursuz):

                        Mulţumesc.

                        Cu astfel de aţişoară,

                        Gata, nu mai ies afară!

                        Iarna e aşa frumoasă,

                        Dar… voi sta ca ursu-n casă.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

                        Spre căsuţa noastră

                        Iute să pornim!

                        Până dimineaţă

                        Toţi o să dormim.

 

(Se stinge lumina, se modifică decorul. Pe planul din faţă, în locul căsuţei lui Urechiuşă-Gri, acum stă căsuţa Măriucăi, pe fundalul unei margini de sat).

 

MĂRIUCA (stă desculţă pe prispa casei):

                        Fulgi de nea încep să vină

                        Drept aici, la mine-n mână.

                        Ia te uită, nărăvaşii,

                        Zboară ca şi fluturaşii…

                        

                        Tot prinzându-i în mânuţă,

                        Am uitat că sunt desculţă.

                        Am uitat că stau desculţă…

                        Plec la mine-n cămăruţă.

 

(Intră în căsuţă)

 

                        Mă-mbrac iute-iute-iute

                        Să mă duc la săniuş,

                        Pe un deal unde-i gheţuş

                        Şi mulţi, mulţi copii ghiduşi.

 

(Priveşte pe fereastră).

 

Dar unde sunt copii? Nu zăresc afară nici-un copil cu săniuţa. A, da.

Copiii, ca şi bădiţa Nicu, au plecat de dimineaţă la şcoală!

                        Eu, doar eu sunt încă mică,

                        Pe cuptor cu Mieunică

                        Stau acasă ziua-ntreagă,

                        Dar aşa n-o să mai meargă…

 

(Se adresează unui motănaş care sforăie dulce): Sforrr! Sforrr! Sforr!

 

                        Lasă somnul, Mieunică,

                        Scoală, hai la săniuş.

 

MIEUNICĂ (somnoros):

                        Nu vreau, nu vreau, Măriucă,

                        Mi-e cam frică de gheţuş.

 

MĂRIUCA:

                        Teamă ţi-e? Ruşine, frate,

                        Eşti un leneş şi jumate!

                        Nu pleci singur, vom fi trei,

                        Cu noi merge şi Grivei.

 

MIEUNICĂ:

                        Grivei?

                        Miau, miau, miau,

                        Miau, miau, miau.

                        Cu Grivei nu vreau,

                        Nu vreau!

 

MĂRIUCA:

Sst, gura! Grivei, Grivei! Unde eşti, Grivei?

 

(Apare un căţeluş negru cu pete albe. Se gudură la picioarele Măriucăi).

 

                        Ia dă-mi urechiuşa-ncoace,

                        Nu prea eşti disciplinat.

                        Unde-ai fost amar de vreme?

                        Umbli brambura prin sat?

 

GRIVEI (schelălăie):

M-am jucat cu fulguşorii.

 

MĂRIUCA:

                        Te-ai jucat cu fulguşorii?

                        Iartă-mă, te rog, Grivei.

                        Tare-mi place, tare-mi place,

                        Să mă joc şi eu cu ei.

                        Hai să ne jucăm toţi trei.

 

(Mieunică, Grivei şi Măriuca se află în faţa casei, pe fundalul aceleiaşi margini de sat. Aleargă după fulguşori, cântă):

 

                        A venit iarna, iarna a venit,

                        Cerul cu petale s-a acoperit…

 

MĂRIUCA:

                        Gata, terminăm cu joaca,

                        Să pornim la săniuş,

                        Să plecăm toţi împreună

                        Sus pe deal unde-i gheţuş.

                        

                        Eu voi merge înainte,

                        După mine e Grivei,

                        El va duce săniuţa,

                        Mieunică-n urma ei…

                        

                        Iată colo potecuţa,

                        S-a acoperit cu nea,

                        Luăm iute săniuţa,

                        Şi la drum, la drum cu ea!

 

(Cântă)

                        A venit iarna, iarna a venit,

                        Cerul cu petale s-a acoperit!

                        Cu petale albe, cu steluţe moi,

                        Iarna joacă hora, chiar în sat la noi!

 

(Măriuca porneşte înainte, Grivei trage săniuţa, Mieunică vine din urma lor. La un moment dat se urcă în săniuţă, adoarme şi sforăie:Sforrr! Sforrr!)

 

GRIVEI:

Măriucă, Măriucă!

 

MĂRIUCA:

De ce scheuni?

 

GRIVEI:

Sania-i atât de grea,

N-o mai pot trage la deal!

 

MĂRIUCA:

Ia priveşte-n urma ta!

 

GRIVEI (mânios):

Hî-r-r-r!

                        Leneşul de Mieunică,

                        Doarme-n sanie, iar eu,

                        Nu ştiam de ce îmi este,

                        Chiar atât, atât de greu.

                        

                        Staţi că îl trezesc îndată

                        Şi îl zmornăi de blăniţă,

                        Ei, motan nesuferit!

                        Dă-te jos din săniuţă!

 

(Grivei se repede asupra lui Mieunică, scapă din mână sfoara de care trăgea sania şi sania porneşte singură, ajungând într-o clipă în vale. Două ghemotoace se zmornăie între ele: Ham, ham, ham! Miau, miau, miau!)

 

MĂRIUCA:

                        Ce-i acolo, iar vă bateţi?

                        Într-o clipă înapoi!

                        Să-mi aduceţi săniuţa,

                        Altfel va fi rău de voi.

GRIVEI:

E rândul lui să ducă săniuţa!

 

MIEUNICĂ:

Ba e al tău!

 

GRIVEI:

Ba al tău!

 

(Se pornesc iarăşi la harţă. Măriuca vine la ei).

 

MIEUNICA:

Eu nu pot, sunt mititel!

Sania s-o duca el!

 

MĂRIUCA:

                        Între voi sa fie pace!

                        Daţi urechile încoace, (îi trage de urechi)

                        Sania voi duce-o eu.

 

(Măriuca târâie sania. Cei doi vin bosumflaţi din urmă, din când în când se răţoiesc supăraţi unul la celălalt: ham, ham, ham, miau,miau,miau, hârrr, hârrr, hârrr. Ajung în vârful potecuţei, urcă în săniuţă şi uită de supărare).

 

MĂRIUCA:

                        Deci, din vârf de potecuţă,

                        Vom porni acum la vale,

                        Mii de fulgi pufoşi şi sprinteni,

                        Ne vor întâlni în cale.

 

Cântă cu toţii:

 

                        A venit iarna, iarna a venit

                        Cerul cu petale s-a acoperit,

                        Cu petale albe, cu steluţe moi,

                        Iarna pe câmpie joacă hora-n toi.

 

(Cade cortina, se schimbă decorul. Din nou căsuţa iepuraşului Urechiuşă-Gri. Urechiuşă-Gri şi Chiţcăică îşi scot căpşoarele pe fereastră. Vrăbiuţa Cirri, stând pe acoperiş, îşi scutură aripioarele).

 

URECHIUŞĂ-GRI şi CHIŢCĂICĂ (într-un glas):

Bună dimineaţa, Vrăbiuţă Cirri!

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Bună dimineaţa, Chiţcăică, bună dimineaţa, Urechiuşă-Gri, nu veniţi şi voi afară?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Hai, Chiţcăică, să alergăm un pic în jurul casei.

 

CHIŢCĂICĂ:

                        Mi-a-ngheţat codiţa-aseară!

                        Pân-nu vine primăvara

                        Nu-ndrăznesc să ies afară.

                        O să stau doar în cămară!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

                        Mie însă nu mi-e teamă,

                        Nici de ger, nici de zăpadă!

                        Dezbrăcat până la brâu,

                        Am să fac sport în ogradă.

 

URECHIUŞĂ-GRI (vine pe planul din faţă îmbrăcat doar în chiloţei. Face sport dârdâind de frig):

                        Unu doi, unu doi,

                        Iarna e în toi.

                        Unu doi, unu doi,

                        Iarna e în toi.

 

VRĂBIUŢA CIRRI (ţopăie alături de el):

                        Ţopa, ţopa, repejor

                        Sar ca orice vrăbiuţă.

                        Iarna-i frig şi nu-i uşor

                        În omăt să stau desculţă.

 

URECHIUŞĂ-GRI (aleargă în jurul căsuţei, se opreşte lângă Vrăbiuţa Cirri):

                        Unu doi, unu doi,

                        Iarna e în toi,

                        Să faci sport e-atât de bine,

                        Curge apa de pe mine.

                        Unu doi, unu doi…

 

Vrăbiuţă Cirri, am o foame de lup! Ce-ai zice să luăm dejunul împreună?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

O! Ar fi minunat, şi mie îmi este foame. Îmi place să gătesc. Eu voi fi bucătăreasă. E bine?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Dar ce bucate vom avea la dejun?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Mie îmi voi prepara turte dulci de mei, iar ţie îţi voi coace o plăcintă cu varză, ce zici?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Ador plăcinţelele cu varză!

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Vai, Urechiuşă-Gri, miriştea e acoperita cu zăpadă! De unde voi lua grăuncioare?!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

                        Ca să vezi, de-abia acum îmi dau seama.

                        Ce nenorocire, soro!

                        Şi grădinăria mea

                        Toată, toată-i sub zăpadă!

                        Aş putea înfuleca

                        Morcovi dulci chiar şi o ladă,

                        Dar de unde? Dar de unde

                        Să-mi mai caut de mâncare,

                        Când troianul, când troianul,

                        E atât, atât de mare?

 

Vrăbiuţă Cirri, nu ştiu de ce, dar astăzi, iarna parcă nu mai e chiar atât de frumoasă.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Şi eu cred la fel. E prea alb totul în jur, şi e prea frig.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

                        Ştii ceva, hai să nu fim trişti,

                        Plec să mă îmbrac şi-apoi,

                        Născocim ceva în doi.

 

(Cad fulgi. Vrăbiuţa Cirri se cuibăreşte pe acoperişul căsuţei şi moţăie. De odată începe să strige).

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

                        Cir-ri, cir-ri, un duşman,

                        E aproape şi-i avan!

                        Ba nu, ba da, ba nu! Cip-ci-rip! Cip-ci-rip! Un prieten trece. Adică nu, adică da!

                        Cir-ri, cir-ri, un duşman,

                        E aproape şi-i avan!

 

(Urechiuşă-Gri şi Chiţcăică îşi scot căpşoarele pe fereastră. La un capăt de scenă apare Măriuca cu prietenii săi Grivei şi Mieunică).

 

GRIVEI (adulmecă):

Simt miros de vrăbiuţă şi de iepuraş.

 

MIEUNICĂ (se linge pe bot):

Iar eu simt şi miros de şoricel. Ce gustărică!

 

MĂRIUCA:

Gura! E vina voastră că ne-am rătăcit! Găsiţi iute drumul spre casă, altfel vă rup urechiuşele! Vă arăt eu vouă vrăbiuţe sau şoricei! Grivei,ai uitat ce-ai păţit anul trecut când i-ai rupt aripioara vrăbiuţei Cirri?

 

GRIVEI (vinovat):

Nuuu!

 

MĂRIUCA:

Atunci să-ţi iasă din cap vrăbiuţele! Nu vezi că ne-am rătăcit?! Găseşte urma, altfel vom înnopta pe câmpie şi… şi vom îngheţa aici toţi trei! (Plânge). Hî, hî, hî…

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Cip-ci-rip, cip-ci-rip,

Trece un amic.

 

CHIŢCĂICĂ:

                        Vai, vai, vai. Ce fel de prieten,

                        Ce fel de amic?

                        Un motan rău, fioros,

                        M-a simţit după miros.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Ajuto-o-o-r! Vânătorii! Şi-au trimis dulăul. Să tragem zăvoarele!

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Nu vă temeţi, prieteni. Aceasta e Măriuca. Fetiţa care anul trecut, o iarnă întreagă, m-a ţinut la pieptul ei şi mi-a tămăduit aripioara. Mi-a salvat viaţa, Măriuca e cea mai bună fetiţă din lume.

Cip-ci-rip, cip-ci-rip,

Vine un amic!

 

MĂRIUCA:

Vrăbiuţă Cirri? Tu eşti? Îmi era atât de dor de tine. Credeam că nu te voi mai revedea. Ce bine e că m-am rătăcit. Dar… (Scânceşte iar)

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Ce-ai păţit, Măriucă? De ce plângi? Nu plânge! Altfel şi eu voi plânge alături de tine.

 

MĂRUICA:

Din pricina ăstor doi clăpăugi (îi trage de urechiuşe pe Grivei şi pe Mieunică) am rătăcit drumul şi… şi… Grivei acum nu poate adulmeca urma. Totul s-a acoperit cu zăpadă. Vreau acasă, la mămica mea!

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Nici o grijă, Măriucă. E rândul meu să te ajut, cunosc foarte bine drumul spre căsuţa ta de la marginea satului. Eu voi zbura înainte, iar voi veţi veni după mine. Acum linişteşte-te şi vino să-ţi fac cunoştinţă cu noii mei prieteni! Pe Grivei, însă, şi pe Mieunică, lasă-i acolo! Nu am încredere în ei.

 

MĂRIUCA:

Grivei, Mieunică, pe loc!

 

GRIVEI şi MIEUNICĂ (se ling pe bot):

Hârrr, hârrr! Miau! Miau!

 

MĂRIUCA:

Gura!

 

(Apare Urechiuşă-Gri).

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Ăsta e Urechiuşă-Gri. Acum locuim împreună. Eu pe acoperiş, iar el în căsuţă. Şi mai am un prieten care locuieşte la subsol.

(Strigă):

Chiţcă-i-că-ă-ă! Unde eşti, Chiţcăică!

 

MIEUNICĂ:

Miorlauuu! Miorlauu!

 

MĂRIUCA:

Gura! Ce iepuraş drăgălaş! Ştiţi ceva? De azi înainte, veţi fi cu toţii prietenii mei! Vă invit la mine acasă şi în cinstea prieteniei noastre vă voi ospăta cu cele mai delicate bucate:

                        Morcovi dulci şi foi de varză,

                        Mici fărâme dulci şi moi,

                        Pâine, brânză, unt, dulceaţă,

                        Bunătăţi doar pentru voi.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Chiţcăică, ai auzit?

 

CHIŢCĂICĂ (îşi scoate capul pe fereastră):

                        Am auzit, am auzit!

                        Poate că-s un şoricuţ

                        Mic de tot şi cam prostuţ,

                        Însă ştiu că n-are rost

                        Să mă duc din adăpost.

                        O fi bună ea, dulceaţa,

                        Dar mai dulce este viaţa.

 

(se ascunde iarăşi).

 

MIEUNICĂ:

Miorlauuu, miorlauuu!

 

MĂRIUCA:

Gura! Deci, prieteni, după cum am zis, vă invit pe toţi să fiţi oaspeţii mei.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Atunci, să pornim la drum!

 

MĂRIUCA:

Grivei, Mieunică, la drum!

 

CHIŢCĂICĂ:

Mergeţi cu bine, prieteni. Cât veţi lipsi, eu voi avea grijă de căsuţă.

 

(Tot alaiul porneşte în frunte cu Vrăbiuţa Cirri. Cântă cu toţii):

 

                        Hai la drum, la drum, la drum

                        Printre fulgi pufoşi de nea,

                        Dacă ai prieteni buni

                        Iarna nu mai este grea.

                        

                        A venit iarna, iarna a venit,

                        Cerul cu petale s-a acoperit…

 

(Se stinge lumina. Se aprinde iarăşi. Acelaşi decor. Căsuţa lui Urechiuşă-Gri. Noapte cu cer plin de stele. Vrăbiuţa Cirri moţăie pe acoperiş).

 

URECHIUŞĂ-GRI (îşi scoate capul pe fereastră):

Vrăbiuţă Cirri, nu-ţi este frig acolo sus, pe acoperiş? Vino în casă, să te mai încălzeşti!

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Nu vreau. Cine va avea grijă să nu treacă vreun duşman pe aici?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Vrăbiuţă Cirri, nu-ţi este foame?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Ba da, ba nu, adică da, adică nu…

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Acum avem atâtea bunătăţuri, ce fetiţă minunată e Măriuca, ne-a încărcat cu de toate!

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Nici de Chiţcăică n-a uitat. I-a dat atât de multă dulceaţă! Ce face Chiţcăică?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

S-a îndopat şi sforăie în cămeruţa lui, eu însă nu pot dormi, când mănânc prea mult nu pot să dorm!

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Iar mie, iar mie… când îmi este guşa plină-plină, mi se face frig-frig de îmi dârdâie picioruşele.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Ţi-e frig? Atunci vino în casă!

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Nu, nu pot sa mă despart de cerul care e doldora de stele. Vreau să văd cum înfloresc stelele.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Atunci, ştii ceva?! Voi face focul în sobă. Fumul se va ridica prin hogeag, acoperişul se va încălzi şi îţi va fi mai cald.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Ce idee minunată! Urechiuşă-Gri, aprinde focul mai iute, mor de frig!

                        Ţopa, ţopa, repejor,

                        Sar ca orice vrăbiuţă,

                        Iarna-i frig şi nu-i uşor

                        În omăt să stai desculţă.

Ai aprins focul?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Da! E mai cald?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Mai cald? Ia te uită, nu-mi vine să cred, nu-mi mai este frig! Şi m-a năpădit un somn (cască)! Ce bine e, ce cald e, de parcă vine primăvara!

(tresare şi strigă fericită):

Urechiuşă-Gri, nu cumva vine primăvara?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Ştiu eu? Ia să văd! Parcă vine, parcă nu. Ce se întâmplă? Vrăbiuţă Cirri, mi se pare că ai dreptate. Vine primăvara! În căsuţă plouă, afară tot plouă?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Afară? Să privesc. Nu, afară nu plouă, dar… sub picioruşele mele s-a topit zăpada! Se topeşte acoperişul, vine primăvara! Eh, această iarnă a ţinut atât de puţin!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Fii atentă şi spune-mi, în jurul tău pe imaş mai este zăpadă?

 

VRĂBIUŢA CIRRI (priveşte):

Pe imaş? O, imaşul e alb, alb şi foarte strălucitor. Zăpada de pe imaş nu s-a topit.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Afară nu plouă, zăpada de pe imaş nu e topită, înseamnă că încă nu e primăvară.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Urechiuşă-Gri, te văd, te văd prin acoperiş! Tu mă vezi?!

 

URECHIUŞĂ-GRI (cu necaz):

Acum te văd şi eu. Îţi dai seama ce s-a întâmplat?!

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Da! A venit primăvara. Pe acoperişul căsuţei tale vor înverzi frunzele şi vei avea căsuţă de culoare verde.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Eh, Vrăbiuţă Cirri, chiar nu-ţi dai seama? În toiul iernii am rămas fără de acoperiş, fără căsuţă. Nu vine, deocamdată, nici o primăvară, am făcut focul şi… s-a topit acoperişul. Nu mai avem căsuţă.

 

Apare CHIŢCĂICĂ (se învârteşte buimac):

Ce se întâmplă? Mai întâi mi-a fost atât de cald, iar acum îmi este groaznic de frig. Se văd stelele? De ce se văd stelele?!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Fiindcă… nu mai avem căsuţă.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Ce nenorocire! Eram atât de fericită. Aveam casă, aveam grăuncioare, iar acum…

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Mă va înhăţa vulpea, mă va înfuleca!

 

CHIŢCĂICĂ:

Prieteni, nu vă descurajaţi, până la urmă născociţi voi ceva. Mă iertaţi, eu plec în vizuina mea. Îmi îngheaţă codiţa. Nu mai pot să rămân.

 

(Chiţcăică dispare, Vrăbiuţa Cirri şi Urechiuşă-Gri rămân singuri tremurând de frig în mijlocul câmpiei).

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Acuş se face ziuă! Vulpea mă va adulmeca şi atunci unde să mă ascund?! Eh! Dacă ar ninge, am avea iarăşi acoperiş!

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Simt eu că nu va ninge. Aşa se întâmplă de fiecare dată.

                        Iarna a plecat în fugă

                        Înspre grâul cel din luncă,

                        Ştii că grâul tot îngheaţă

                        De nu-l ţine iarna-n braţe?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Nu ştiam.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Acum linişteşte-te, se arată zorii. Eu zbor până la Măriuca şi sunt convinsă că anume ea ne va ajuta. Până la Anul Nou vom avea altă căsuţă. Sau poate chiar mai degrabă. Te-ai liniştit?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Da.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Atunci am plecat. Aşteaptă aici, acuş mă întorc.

 

(Urechiuşă-Gri rămâne singur, moţăie, moţăie şi… adoarme. Se luminează scena. E ziuă. Urechiuşă-Gri doarme sub tufişul desfrunzit şi neacoperit de zăpadă).

 

Apare VRĂBIUŢA CIRRI:

Urechiuşă-Gri, Urechiuşă-Gri! Scoală iute! Avem o căsuţă nouă.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

O căsuţă nouă?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Da, o căsuţă minunată sub un brăduţ de la marginea pădurii. Măriuca ne-a găsit-o.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Ce fetiţă minunată e Măriuca!

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Să mergem, nu uita perdeluţele din paie de aur!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Dar… nu ne luăm rămas bun de la Chiţcăică?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Lasă, îl vom întâlni la primăvară, ştii că acum îi îngheaţă codiţa. Hai, Urechiuşă-Gri!

 

URECHIUŞĂ-GRI şi VRĂBIUŢA CIRRI (pornesc cântând):

                        Măriuca-i fată bună,

                        Ce ne-am face făr de ea,

                        Fără casă, fără masă,

                        Când se lasă noaptea grea?

                        Măriuca-i fată bună,

                        Un amic adevărat,

                        Ne ajută-ntotdeauna,

                        Şi acum ne-a ajutat.

 

(Se stinge lumina, se aprinde din nou. Sub un brăduţ, o căsuţă cu inscripţia „Căsuţa iepuraşului Urechiuşă-Gri şi a Vrăbiuţei Cirri, adresa: Localitatea Marginea Codrului, str. Brăduţului Verde, nr. 13”).

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Urechiuşă-Gri, dar de ce iar „13”, doar ţi-am spus că numărul 13 aduce ghinion.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Nu mi-e frică de cifre, mi-e frică de vulpe. Şi de vânători…

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Da, dar ai văzut ce s-a întâmplat cu căsuţa noastră de pe câmpia albă?!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Nu cifra 13 a fost de vină, ci noi.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Adevărat. Adică da, adică nu. Adică… uf, ce zăpăcită sunt…

(devine atentă):

Ascultă, auzi ceva?

 

URECHIUŞĂ-GRI (îşi ciuleşte urechile):

Se apropie cineva de căsuţa noastră.

 

VRĂBIUŢA CIRRI (speriată):

                        Cir-ri, cir-ri, un duşman,

                        E pe-aproape şi-i avan!

 

(Strigă din toate puterile):

 

                        Cir-ri, cir-ri, doi duşmani,

                        Sunt pe-aproape şi-s avani!

 

Urechiuşă-Gri, să ne salvăm! Să fugim cât mai departe de aici! Ăştia doi sunt foarte, foarte primejdioşi! Vin cu gând rău asupra căsuţei noastre! Să fugim!

 

(Urechiuşă-Gri şi Vrăbiuţa Cirri aleargă de pe scenă. Apar doi tâlhari cu topoarele în mână. Privesc prin părţi).

 

PRIMUL TÂLHAR:

                        Stai acolo şi pândeşte,

                        Pădurarul să nu vie,

                        Nu aş vrea deloc să-ntâmpin

                        Anul Nou la… puşcărie.

                        

                        Nu se vede? Zău? E bine.

                        Ia priveşte ce brăduţi

                        Vom lua pe ei o groază,

                        O mulţime de bănuţi.

 

(Taie brăduţul sub care stă casa lui Urechiuşă-Gri şi, cu un glas răguşit, cântă):

 

                        Boc, boc, boc, brăduţ frumos,

                        Te vom vinde între ani,

                        E ajun de Moş Crăciun,

                        Hai noroc şi la mulţi bani,

                        Bani, bani, bani!

 

(Ciocnesc câte o duşcă, hohotesc cu răutate, iau brăduţul, apoi, uitându-se tâlhăreşte prin părţi, pleacă în fugă. Apare Vrăbiuţa Cirri şi Urechiuşă-Gri).

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Au plecat, Urechiuşă-Gri?

 

URECHIUŞĂ-GRI (plânge):

Au plecat. Au luat cu ei şi căsuţa noastră. Ce oameni răi. Iarăşi suntem fără căsuţă. Priveşte, din brăduţul nostru nu a rămas decât un ciot. Şi era atât de frumos! Era doar un pui, un pui care ar fi crescut mare, mare, înalt ca… un brad. Nu le-a fost milă…

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Celor răi niciodată nu le este milă. De nimic. Ei nu cunosc ce e mila. Eh… dacă nu ai fi pus adresa cu cifra 13, poate că… nu s-ar fi întâmplat nimic.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Nu cifra 13 ne-a tăiat brăduţul. Acum mi-e frică nu doar de vulpe şi de bah-bah. Mi-e frică şi de oameni.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Dar Măriuca e şi ea un om.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Adevărat. Măriuca însă e… un om bun, iar eu mă tem de oamenii răi.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Şi eu mă tem de oamenii răi. Oamenii răi sunt mai răi decât oricare, decât oricare… oricare altă jivină rea de pe Pământ. Urechiuşă-Gri,cum crezi, am dreptate?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Ba da, ba nu, adică da, adică nu… nu mai ştiu, m-am buimăcit şi eu cu totul. Ştiu doar că tot ce are mai scump pe lume un iepuraş – e căsuţa. Eu, în toiul iernii, am rămas iarăşi fără de casă… Eh! Ce mă fac fără de căsuţă? Ce ne facem, Vrăbiuţă Cirri?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Zău, Urechiuşă-Gri, nici eu nu mai ştiu.

(Scormoneşte ceva la trunchiul brăduţului).

Urechiuşă-Gri, priveşte, a rămas o crenguţă din brăduţul nostru. Pe ea e scris ceva. Citeşte, te rog.

 

URECHIUŞĂ-GRI (ridică crenguţa şi citeşte):

CINE MĂ VA GĂSI ŞI MĂ VA CITI PRIMUL, VA DEVENI UN MARE VRĂJITOR„. Un vrăjitor, dar ce-i aia un vrăjitor?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Vrăjitor e acela care poate îndeplini orice dorinţă.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Cum adică? Şi o dorinţă bună, şi una rea? Şi cum s-o îndeplinească? Nu pricep…

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Ei, ce-i de priceput aici? E atât de simplu! De exemplu, zi aşa: abracadabra, această vrăbiuţă să se prefacă în… În ce să mă prefaci? În…vulpe!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Abracadabra, această vrăbiuţă să se prefacă imediat în vulpe!

 

(Se stinge lumina, se aude un trosnet, se aprinde lumina din nou, în locul Vrăbiuţei Cirri stă Vulpea şi se linge pe bot).

 

VULPEA:

Bună, bună, iepuraşule. Eşti atât de drăgălaş încât mai nici nu-mi vine să te mănânc. Dar sunt tare flămândă…

 

IEPURAŞUL (aleargă să nu-l prindă Vulpea):

Stai! Aşteaptă! Tu nu eşti o vulpe adevărată. Eşti Vrăbiuţa Cirri! Nu mă poţi mânca, fiindcă, atunci, ce fel de prietenă îmi eşti?

 

VULPEA (râde zgomotos):

Ha-ha-ha! Asta-i bună! Eu? Prietena ta?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Da! Ai uitat? Te-am prefăcut în vulpe fiindcă… sunt vrăjitor.

 

VULPEA (mirată):

Tu, vrăjitor? Mă faci să râd, zău! Ia arătă-mi ce fel de vrăjitor eşti! Vreau să-mi arăţi mai întâi o vrăjitorie, o să te mănânc după aia.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Mătuşă Vulpe, dacă vrei, chiar îndată te prefac în… lup.

 

VULPEA:

Ia să o mai văd şi pe asta!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Abracadabra, această vulpe să se prefacă în… lup!

 

(Se stinge lumina, se aude un trosnet, se aprinde lumina din nou, în locul Vulpii stă Lupul).

 

LUPUL:

                        Iepurilă drăgălaş,

                        Vin-la nenea să te pup,

                        Şi apoi o să te-nfulec,

                        Că de aia sunt un lup.

 

IEPURAŞUL (fuge de lup):

Nene Lup! Aşteaptă un pic, nu mă mânca! Aşteaptă să o găsesc mai întâi pe prietena mea, pe Vrăbiuţa Cirri. Ne vei mânca pe amândoi odată.

 

LUPUL:

Găseşte-o mai iute! La nevoie pot să mănânc şi vrăbiuţe.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Unde-i oare Cirri? Cum să scap de lup? Cirri e foarte deşteaptă, îmi va da un sfat… (Se bate peste căpăţână). Ce prost sunt…Abracadabra, acest lup să se prefacă în vrăbiuţă!

 

(Se stinge lumina, se aude un trosnet, se aprinde lumina din nou, în locul Lupului stă Vrăbiuţa Cirri).

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Ce s-a întâmplat? Am adormit? Am visat, mi se pare, că eram vulpe şi vroiam să te mănânc. Ba nu, parcă eram lup şi vroiam să te mănânc. Banu, vulpe. Ba nu, lup. Ba da, şi vulpe, şi lup. Ah! Mi-am amintit! Tu m-ai prefăcut în vulpe şi apoi în lup. Urechiuşă-Gri, eşti un mare vrăjitor!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Ce spaimă am mai tras, soră cu moartea! Dar ai dreptate, am devenit un mare vrăjitor!

 

(Dansează şi cântă).

 

                        Sunt un mare vrăjitor,

                        Pot să fac orice pe lume,

                        Însă chiar în astă clipă,

                        Ştii ce o să fac anume?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Nu ştiu. Adică da… Adică nu… Uf, că zăpăcită mai sunt…

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Ghiceşte, hai ghiceşte!

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Dacă-ţi spun că nu ştiu. Adică da… Adică nu…

 

URECHIUŞĂ-GRI (o imită):

Ba da, ba nu… adică da, adică nu… Închide repejor ochişorii! Îi vei deschide doar când îţi voi spune eu.

(Vrăbiuţa Cirri închide ochii).

Abracadabra! În mijlocul acestui codru, să apară o poieniţă! În mijlocul poieniţei, să răsară un brad falnic şi verde! Sub brad să fie construit castelul iepuraşului Urechiuşă-Gri şi al Vrăbiuţei Cirri. Gata, deschide ochii!

 

VRĂBIUŢA CIRRI (face ochii mari):

Ce minunăţie, un adevărat palat!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Eu l-am construit, îţi place?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Ba da, ba nu… Adică da, adică nu… Vai, ce tot zic? Bineînţeles că-mi place. E nemaipomenit! Urechiuşă-Gri, ştii ceva?

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Voi şti dacă îmi vei spune.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Am o idee. Acum, când tu poţi face orice, hai să-l aducem aici şi pe bunul nostru prieten Chiţcăică.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Bună idee! Vom fi iarăşi în trei. De unul singur, poţi să mori de urât! În doi e mai bine, iar în trei e încă mai vesel. Dar mai întâi,trebuie să facem altceva. Ghiceşti sau să-ţi spun?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Nu mă necăji, ştii că nu sunt meşteră la ghicit.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Atunci, îţi spun: trebuie… să scriem adresa!

 

VRĂBIUŢA CIRRI (pusă pe gânduri):

Adevărat, castelul nostru nu are încă adresă. Hai să o născocim împreună!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Ba nu, Vrăbiuţă Cirri, adresa am inventat-o deja.

(Scrie adresa pe o tăbliţă şi o prinde de uşa castelului).

Iată! Citeşte!

 

VRĂBIUŢA CIRRI (silabiseşte):

LO-CA-LI-TA-TEA PO-IA-NA FER-ME-CA-TĂ, STRA-DA BRĂ-DU-ŢU-LUI DE AR-GINT, NR. 13… Uf, iarăşi 13!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Linişteşte-te, Vrăbiuţă Cirri, de data asta chiar că nu se va mai întâmpla nimic. Doar sunt stăpânul unei crenguţe fermecate. Acum, hai să-l aducem şi pe Chiţcăică. Abracadabra, să apară şoricelul Chiţcăică!

 

(Se stinge lumina, se aude un trosnet, se aprinde lumina din nou, Şoricelul Chiţcăică se învârte buimac).

 

CHIŢCĂICĂ:

                        Chiţ-chiţ, unde mă aflu?

                        Ce încăpere minunată!

                        Visez sau e adevărat?

                        Parcă-aş fi într-un palat!

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Nu visezi, Chiţcăică, chiar eşti într-un palat! E palatul meu şi al Vrăbiuţei Cirri.

 

CHIŢCĂICĂ:

Al vrăbiuţei? Nu o văd pe Cirri! Unde e?

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Sunt aici, chiar în faţa ta! Eşti prea emoţionat, Chiţcăică, de aceea nu mă vezi.

 

CHIŢCĂICĂ (îi îmbrăţişează pe cei doi):

Prieteni, într-adevăr sunt foarte emoţionat. Îmi era atât de dor de voi! Vă visam în fiecare noapte.

 

VRĂBIUŢA CIRRI:

Şi iată că visul ţi s-a împlinit…

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Chiţcăică, ai vrea să locuim împreună în acest palat?

 

CHIŢCĂICĂ:

Bineînţeles, fără îndoială! Doar că… doar că trebuie să-mi aduc proviziile.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Ce provizii, Chiţcăică? Fii serios! Ascultă şi… priveşte: Abracadabra,

                        Morcovi, varză şi salată,

                        Grâu, porumb, mei şi făină,

                        Biscuiţi şi ciocolată,

                        Unt, smântână şi-o tartină –

                        Să apară-aici îndată!

 

(Se stinge lumina, se aude un trosnet, se aprinde lumina din nou, în centru stă o masă încărcată cu toate cele enumerate mai sus).

 

Ei, Chiţcăică, ce zici?

 

(Chiţcăică vrea să spună ceva, dar are gura căscată de mirare şi nu o poate închide. Urechiuşă-Gri şi Vrăbiuţa Cirri se repăd şi îi închid gura cu mare greu. Chiţcăică îşi revine).

 

CHIŢCĂICĂ:

Aproape că am leşinat de mirare! Mulţumesc, prieteni, că m-aţi ajutat să-mi revin. Nu pricep, Urechiuşă-Gri, cum ai reuşit toate astea? Acum,negreşit că rămân cu voi.

 

URECHIUŞĂ-GRI:

Atunci, să sărbătorim, prieteni!

                        Astăzi este o zi mare,

                        E ajun de sărbătoare,

                        Să dansăm şi să cântăm,

                        Să cântăm şi să dansăm…

 

(Începe să ningă).

 

URECHIUŞĂ-GRI, VRĂBIUŢA CIRRI şi CHIŢCĂICĂ (dansează şi cântă):

 

                        E un ger de crapă piatra,

                        Însă ninge şi e bine,

                        Sufletul ni-l încălzeşte

                        Sărbătoarea care vine,

                        Sărbătoarea de Crăciun,

                        Ziua Domnului cel bun!

                        În această zi, copii,

                        Să aveţi doar bucurii!

 

(Se stinge lumina, se schimbă decorul, lumina se aprinde din nou).

 

DECOR: Ninge în continuare. Pe fundalul unei margini de sat, căsuţa Măriucăi.

 

MĂRIUCA, NICUŞOR, MIEUNICĂ şi GRIVEI (dansează şi cântă):

                        E un ger de crapă piatra,

                        Însă ninge şi e bine,

                        Sufletul ni-l încălzeşte

                        Sărbătoarea care vine,

                        Sărbătoarea de Crăciun,

                        Ziua Domnului cel bun!

                        În această zi, copii,

                        Să aveţi doar bucurii!

 

(Apare Moş Crăciun cu desaga în spinare).

 

MOŞ CRĂCIUN:

Bună ziua, dragii moşului!

 

MĂRIUCA, NICUŞOR, MIEUNICĂ şi GRIVEI (după ce îl iau de mână pe Moş Crăciun, dansează şi cântă):

                        Un moş a venit, un moş a venit,

                        Să bucure copiii,

                        Crăciun fericit, Crăciun fericit,

                        Pe tot întinsul gliei.

                        

                        Şi bunicii, şi nepoţii,

                        Hai să fim mai buni cu toţii,

                        Vine ziua de Crăciun,

                        Ziua Domnului cel bun.

 

(Refren):

                        Un moş a venit, un moş a venit,

                        Să bucure copiii,

                        Crăciun fericit, Crăciun fericit,

                        Pe tot întinsul gliei.

                        

                        De la mic şi pân-la mare,

                        Hai să fim cu toţi mai buni,

                        Şi prin faptele ce facem

                        Să semănăm a Moşi Crăciuni.

 

(Refren):

                        Un moş a venit, un moş a venit,

                        Să bucure copiii,

                        Crăciun fericit, Crăciun fericit,

                        Pe tot întinsul gliei.

 

(Se stinge lumina. Când se aprinde, Măriuca stă în casă lângă un brăduţ împodobit foarte frumos. Mieunică sforăie alături).

 

MĂRIUCA:

                        Ninge-n sat şi în oraş

                        Cine toarce din fuior?

                        Lângă sobă-un motănaş –

                        Sforr, sforr, sforr.

 

Mieunică, scoală, Mieunică! De când te-ai îndopat cu bunătăţuri de la Moş Crăciun, nu te mai trezeşti! Te-ai făcut un leneş, Mieunică!Scoală! Crăciunul a trecut. Vine altă sărbătoare. Moşul ne va da alte cadouri, dar dacă vei dormi nu vei primi nimic.

 

MIEUNICĂ (somnoros):

Cadouri? Ce fel de cadouri? Ce fel de sărbătoare?

 

MĂRIUCA:

Păi, Mieunică, vine Anul Nou!

 

MIEUNICĂ (sare în picioare):

Unde e Anul Nou?!

 

MĂRIUCA:

Linişteşte-te, încă n-a venit, va sosi în această noapte.

 

MIEUNICĂ:

Atunci gata cu somnul. Nu mai dorm. (Iarăşi sforăie).

 

MĂRIUCA:

Mieunică, sst! Mi se pare că aud ceva.

 

MIEUNICĂ:

Nu se aude nimic.

 

MĂRIUCA:

Linişte, cine vorbeşte aici?

 

JUCĂRIILE din brăduţ (fiecare câte o frază):

În sfârşit ne mai dezmorţim şi noi un pic. Un an de zile am stat închise într-o cutie, abia acum câteva zile de când fetiţa asta ne-a scos şine-a prins de crengile acestui minunat brăduţ. Suntem atât de fericite. Niciodată nu am împodobit un brăduţ atât de verde şi de frumos. Brăduţule, îţi place cum te-au împodobit?

 

BRĂDUŢUL:

Sunt superb! Totuşi, îmi plăcea mai mult acolo, la marginea codrului. Vara în jurul meu înfloreau o mulţime de floricele, ciripeau păsărelele, iar cerul deasupra mea era albastru-albastru…

 

O JUCĂRIE:

Dar iarna? Povesteşte-ne ceva despre iarnă.

 

BRĂDUŢUL:

O! Iarna pădurea e albă, albă. Copacii sunt dezgoliţi, doar eu rămân mereu verde. De aceea m-au şi tăiat.

 

ALTĂ JUCĂRIE:

Te-au tăiat?

 

BRĂDUŢUL:

Da! M-au tăiat, şi m-a durut foarte mult, căci rădăcina mi-a rămas acolo.

 

ALTĂ JUCĂRIE:

Dar cum ai ajuns aici?

 

BRĂDUŢUL:

Oamenii ăia răi care m-au tăiat m-au vândut unui bătrânel. Bătrânelul m-a adus aici.

 

MĂRIUCA (şopteşte):

Mieunică, auzi? Bunicul nostru a cumpărat brăduţul de la nişte oameni răi.

 

MIEUNICĂ:

De unde putea să ştie bunicul că ăia sunt răi?

 

MĂRIUCA:

Aşa e, nu avea de unde să ştie. Hai să mai ascultăm ce mai spune brăduţul.

 

O JUCĂRIE:

Brăduţule, îţi este dor de pădurea ta?

 

BRĂDUŢUL:

O! Foarte mult, mai ales mi-e dor de Urechiuşă-Gri şi de Vrăbiuţa Cirri. Ce-or fi făcând, sărmanii, acum când au rămas fără de acoperiş?

 

MIEUNICĂ:

Sforr, sforr!

 

MĂRIUCA:

Mieunică, somnorosule, scoală iute! Vrăbiuţa Cirri şi Urechiuşă-Gri au rămas iarăşi fără căsuţă. Să mergem!

 

MIEUNICĂ:

Unde? Nu vezi că e noapte?!

 

MĂRIUCA:

E noapte, adevărat, dar cum crezi că îi este iepuraşului în aceste clipe?!

 

MIEUNICĂ:

                        Cred că doarme în tufiş

                        Şi visează pe furiş

                        Cum din cer vine o barză

                        Şi-i aduce-n cioc o varză.

 

MĂRIUCA:

Acuş îţi dau eu ţie varză! Am zis să te scoli!

 

MIEUNICĂ:

Bine, bine.

 

MĂRIUCA:

Îl trezim pe Grivei şi pornim în căutarea lui Urechiuşă-Gri.

 

MIEUNICĂ:

Brr! Mi-e frică. Dacă ne iese Lupul în cale? Ne mănâncă!

 

MĂRIUCA:

Atunci, atunci îl luăm şi pe bădiţa Nicuşor cu noi. El ne va apăra.

 

MIEUNICĂ:

Ei, glumeşti! Ne va mânca şi pe noi, şi pe bădiţa Nicuşor. Nu se teme lupul de nişte copii.

 

BRĂDUŢUL:

Ba se teme!

 

MĂRIUCA:

Cine a vorbit?

 

BRĂDUŢUL:

Eu, Brăduţul. Nu vă fie frică, puteţi pleca fără de grijă dacă veţi lua cu voi această crenguţă fermecată.

 

MIEUNICĂ:

Ce să facem cu crenguţa? O simplă crenguţă ne va apăra de un lup mare şi fioros? Nu prea cred.

 

BRĂDUŢUL:

Nu e o simplă, e o crenguţă fermecată.

 

MĂRIUCA:

Fermecată?

 

BRĂDUŢUL:

Da, e fermecată! Pe oricine veţi întâlni în cale, e de-ajuns să îndreptaţi crenguţa spre el şi să rostiţi trei cuvinte fermecate: „Vine Anul Nou”. Veţi vedea imediat ce efect au aceste cuvinte. Hai, nu mai staţi pe gânduri, mergeţi, crenguţa o să vă îndrepte la Urechiuşă-Gri şi la Vrăbiuţa Cirri. Anul Nou de-acu e pe drum.

 

MIEUNICĂ:

Miauu, miauu! Mi-e frică, mi-e frig, mi-e foame!

 

MĂRIUCA (îndreaptă crenguţa spre el):

Vine Anul Nou!

 

MIEUNICĂ:

Anul Nou? Vine Anul Nou? Să ne grăbim, vine Anul Nou!

 

(Se stinge lumina, se schimbă decorul).

 

DECOR: Un lup aleargă în cercuri pe un câmp alb de zăpadă. Ninge, bate vântul, spulberă.

 

LUPUL:

                        Hău, hău, hău, mi-e tare foame,

                        Sunt flămând şi îngheţat,

                        Viscolul mă sfişchiueşte,

                        De trei zile n-am mâncat.

                        De ar trece cineva,

                        Într-o clipă l-aş mânca.

 

(Apare alaiul compus din Măriuca, Nicuşor, Grivei şi Mieunică).

 

LUPUL:

                        Doi copii în calea mea?

                        Un căţel şi un pisoi?

                        Dragii mei, veniţi la tata,

                        Va fi vai şi-amar de voi.

 

MĂRIUCA (îndreaptă crenguţa spre lup):

Vine Anul Nou!

 

LUPUL:

Vine Anul Nou? Vine Anul Nou! Să ne grăbim!

 

(Lupul se alătură celor patru şi merg cu toţii. Li se alătură Mistreţul, Vulpea, Bursucul, Veveriţa şi alte animale. În drumul lor dau de căsuţa lui Moş Martin).

 

MĂRIUCA (bocăneşte la fereastră):

                        Hei, trezeşte-te, Martine!

                        Moş Crăciun, din torba sa,

                        Miere dulce de albine,

                        Mure coapte îţi va da.

 

MOŞ MARTIN:

                        Mor de somn… N-ar fi mai bine

                        Moşul să mai vină iară,

                        Să-mi dea miere de albine

                        Când mă scol, la primăvară?

 

MĂRIUCA (îndreaptă crenguţa spre urs):

Vine Anul Nou!

 

MOŞ MARTIN (iese din căsuţă):

                        Vine Anul Nou?

                        Am auzit cu adevărat

                        Sau a fost un ecou?

 

MĂRIUCA:

                        Lasă somnul, hai cu noi!

 

MOŞ MARTIN:

                        Vine Anul Nou!

                        Morrr de somn, dar merg cu voi.

 

(Se stinge lumina, se schimbă decorul, lumina se aprinde din nou).

 

DECOR: O poiană albă de zăpadă. În mijloc, un brad mare, frumos, împodobit cu jucării. Urechiuşă-Gri prinde de crengile bradului fulgi de zăpadă.

 

AUTORUL:

                        Ninge-n codru-n miez de noapte…

                        Iepuraşul vrăjitor

                        Prinde fulgii de zăpadă

                        Şi-i aşează-ncet, uşor,

                        Pe crenguţe de brăduţ.

                        

                        Luna galbenă şi plină

                        O răpeşte dintre nori

                        Şi uşor, frumos o prinde

                        Colo sus, în vârf de brad.

                        

                        Stelele, privind în jos,

                        Stau în loc înmărmurite.

 

CÂTEVA STELE (fiecare câte o frază):

                        Urecheatu-i curajos.

                        A-ndrăznit să fure luna?

                        Haidem iute după ea!

 

AUTORUL:

                        Ia minune, lângă lună,

                        Arde-n pom acum şi-o stea.

 

(Pe brad se aprind beculeţe electrice)

 

                        Încă una, şi-ncă una,

                        Ce de-a stele argintii,

                        Luminează poieniţa

                        Cu sclipirile lor vii.

                        

                        Freamătă brăduţul verde,

                        În poiană-i sărbătoare,

                        S-a adunat pădurea toată

                        De la mic şi pân-la mare.

 

(Apare tot alaiul).

 

MĂRIUCA, NICUŞOR, MIEUNICĂ, GRIVEI, MOŞ MARTIN, LUPUL, VULPEA, BURSUCUL, MISTREŢUL, VEVERIŢA şi alte animale (dansează şi cântă):

 

                        Vine, vine Anul Nou,

                        Cu surprize, bucurii,

                        La răscrucea dintre ani,

                        Hai să-l întâlnim, copii!

 

(Câţiva copii din sală urcă pe scenă şi se alătură alaiului, dansând împreună)

 

(Refren):

 

                        Anul Vechi de-acu se duce,

                        Anul Nou de-acu-i pe drum,

                        De mânuţă îl aduce

                        Bunul nostru Moş Crăciun.

 

(Apare Moş Crăciun de mână cu Anul Nou)

 

                        Bate ceasu-n miez de noapte,

                        Să-ntâlnim toţi împreună

                        Lângă bradul cu steluţe

                        Anul Nou cu voie bună!

 

(Refren)

 

                        Anul Nou care soseşte

                        Bun şi blând ni se arată,

                        Lângă bradul cu steluţe

                        Hai să facem roată, roată.

 

(Toţi se opresc din dans, o scurtă pauză)

 

AUTORUL:

                        Unde-i însă Iepuraşul?

                        Iată-l, e cu Moş Crăciun,

                        Tuturor împarte daruri,

                        Căci e noaptea de ajun!

 

URECHIUŞĂ-GRI (către Nicuşor):

Ce cadouri ai vrea să aducă Moş Crăciun copiilor, dar şi părinţilor, şi bunicilor lor?

 

NICUŞOR:

                        Vreau să-aducă în desagă,

                        Moş Crăciun, la toată lumea,

                        Bunătate multă, multă,

                        O desagă plină, plină.

                        

                        S-o împartă tuturor,

                        Chiar şi celor care au de toate,

                        Să le dea acum şi lor

                        Cât mai multă bunătate!

 

(Personajele atrag în horă mai mulţi copii din sală, se prind cu toţii în joc şi cântă):

 

                        Anul care-acum soseşte

                        Bun şi blând ni se arată,

                        Lângă bradul cu steluţe

                        Hai să facem roată, roată…

 

MOŞ CRĂCIUN:

Ascultaţi! Opriţi-vă un pic!

(Toţi se opresc din dans).

                        Vreau să vă dau un sfat,

                        Dar mai întâi de toate

                        Vă doresc un an fericit şi bogat.

                        Multă sănătate şi

                        La Mulţi Ani!

                        Şi să fiţi toţi împreună,

                        Şi la bine, şi la greu.

                        Inima vă fie bună,

                        Ăsta este sfatul meu!

La revedere, copii! La revedere tuturor! Mai am de trecut şi prin alte părţi! Căci din desaga mea izvorăşte mereu bunătate. Va ajunge pentru toată lumea! Rămâneţi cu bine! Ne întâlnim la anul viitor!

 

(Personajele se închină şi fac din mână spectatorilor semn de „La revedere”).

 

CORTINA