Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Vântul

                        Vântul e copil zburdalnic, fără milă, nici mustrare,

                        Care împinge-n rea furtună toate vasele pe mare,

                        Şi, ca lupul după turme, se alungă după nori,

                        Şi doboară stejari falnici şi desfoaie blânde flori.

 

                        Vântul fură o scânteie şi-n girezi el o aruncă,

                        Privind cum se pierde rodul unui an întreg de muncă,

                        Apoi merge la copile ce culeg laur de in

                        Şi râzând le despleteşte, dezmierzând albul lor sân.

 

                        În tuspatru părţi a lumii turbat vântul se tot duce,

                        Ca păgânul pe mormânturi răsunând creştina cruce,

                        Şi de-a morilor blesteme alungat, fuge nebun

                        Printre tufe înţepătoare şi nuiele de alun.

 

                        Iar când el se-ntoarce în codri, mama lui ce-l tot boceşte

                        Zile-ntregi îl scaldă-n lapte şi de răni îl lecuieşte…

                        – „Nu mai plânge, măiculiţă! zice el, aşa cum sânt,

                        Când sărut ochii lor veseli, se dau fetele în vânt!”