Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Valul lui Traian

                        Pe câmpia dunăreană, care fuge-n depărtare,

                        Unde ochii se afundă dintr-o zare-n altă zare.

                        Ca pe sânul fără margini şi pustiu de ocean.

                        Unind două orizonuri, iată valul lui Traian!

                        El se-ntinde ca o brazdă ce pe urma-i colosală

                        A săpat, în primul secul, o triremă ideală.

                        Sau ca frânghia destinsă a giganticului arc

                        Ce-l purtă, luptând cu Roma, Decebal, falnic monarc.

                        O! miragiu sublim, fantastic!.. Prin o pulbere de aur

                        Gândul meu răpit în spaţiu ca pe aripi de balaur

                        Întrevede legioane deşteptate din mormânt

                        Călcând, val de năvălire, peste valul de pământ.

                        Torent lung de umbre-antice, în lumină el apare,

                        Strălucit sub arme scumpe, sub hlamide consulare,

                        Şi trezind cu al său vuiet de ostaşi învingători

                        Iarba câmpului şi codrii munţilor apărători.

                        Iată-n frunte Sagitarii şi Veliţii, limbi străine,

                        Înarmaţi cu proasce, scuturi şi cu şapte javeline.

                        Ferentarii ce, ca dânşii, au pe capetele lor

                        Piei de fiare-ngrozitoare şi calige la picior.

                        Apoi Galii bravi şi veseli ce glumesc pe Celtiberii,

                        Şi Romanii în cohorte urmăriţi de Cavalerii,

                        Ce se-mpart în zece turme, purtând coiful de oţel

                        Cu o creastă de lungi pene care fâlfâie pe el.

                        Legioanele conduse pe a Daciei câmpie

                        De tribuni şi de centurii înarmaţi cu vergi de vie,

                        Sunt urmate de trofee, de sclavi mulţi, de şefii daci

                        Şi de care mari cu aur ce-s mânate de săraci.

                        Conuri, buciume şi tobe sună falnice fanfare!

                        Lungul val de năvălire pe-ale Daciei hotare

                        E menit să se iezească contra altor năvăliri…

                        Dar ce vis! în care timpuri se pierd tristele-mi gândiri?

                        Pe colnicul rotund, verde, la al vânturilor şuier

                        Cântă umbra lui Murgilă un păstor din al său fluier.

                        Lângă dânsul doarme-un câne; pe sus zboară un vultan

                        Şi o turmă de oi blânde pasc pe valul lui Traian!