Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Unor critici

                        Voi, ce cătaţi defecte în scrierile mele

                        Şi intonaţi fanfare când constataţi în ele

                        Greşeli, imagini slabe, cuvinte ce vă par

                        Lipsite de-armonie, erori chiar de tipar,

                        Voi, care vă daţi truda de-a şterge de pe lume

                        Tot lucrul de o viaţă întreagă ş-al meu nume,

                        De ce atâta râvnă ş-atâtea opintiri

                        Ca să aflaţi în mine a voastre însuşiri?

 

                        Poetul care cântă natura-n înflorire,

                        Simţirea omenească, a Patriei mărire,

                        Chiar slab să-i fie glasul, e demn de-a fi hulit

                        Când altul vine-n urmă-i cu glas mai nimerit?

                        Şi oare se cuvine, şi oare-i cu dreptate

                        De a schimba în crime a sale mici păcate?

                        O! critici buni de faşă, poeţi în şapte luni,

                        Vulturul nu se mişcă de-un ţipăt de lăstuni.

 

                        Oricare păsărică îşi are ciripirea,

                        Ce-n treacăt pe-astă lume încântă auzirea,

                        Nălţând un imn la ceruri prin alte imnuri mii

                        Ş-adăugând o notă l-a lumii armonii.

                        Am scris eu multe versuri şi poate chiar prea multe,

                        Dar n-am cerut la nimeni cu drag să le asculte,

                        Nici mi-a trecut prin minte trufaş ca să păşesc

                        În fruntea tuturora ce-ntruna versuiesc.

 

                        E unul care cântă mai dulce decât mine?

                        Cu-atât mai bine ţării, şi lui cu-atât mai bine.

                        Apuce înainte ş-ajungă cât de sus.

                        La răsăritu-i falnic se-nchină al meu apus.

                        Iar voi, care asupră-mi săgeţi tocite trageţi,

                        Cântaţi, dacă se poate, fiţi buni şi nu mai rageţi!