Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Străinul

                        Dă-ţi, Domnico, rochiţa

                        De-mi deschide temniţa.

                        Dă şi carul cu doi boi

                        De mă scapă de nevoi.

                        Şi vin’, soro, să mă vezi

                        Cum îmi frâng trupu-n obezi,

                        Să tot plângi şi să nu crezi!”

                        Frunză verde de granate,

                        Căci m-aş duce-n ceea parte

                        Să mai văd pe bietul frate!

                        Da-s o biată fată mare

                        Şi la lume n-am crezare,

                        Ci am numai ochi de plâns

                        Ş-un suflet de dor aprins.

                        Frunză verde rozmarin,

                        Rău e de voinic străin!

                        Numai luna că-l iubeşte

                        Şi soarele-l încălzeşte.

                        Trece-n jos, se duce-n sus,

                        Nimeni nu-i dă un răspuns,

                        Nici îi zice: „Bun ajuns!”

                        Suie-n deal, coboară-n vale,

                        Nici o mândră nu-i stă-n cale.

                        Trece sate-n curmeziş,

                        Şi dumbrăvile-n lungiş,

                        Vede-o mândră fetişoară

                        Ca un pui de căprioară.

                        El îi zice: „Dragă, stă.”

                        Ea în lături tot se dă.

                        El îi zice: „Vină-ncoace,”

                        Ea-i răspunde: „N-am ce face.”