Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Steaua ţării

                        Cunoşteam odată

                        Un om rătăcit,

                        Cu mintea furată

                        De-un gând strălucit.

                        El se-namorase de-o stea zâmbitoare

                        Şi-i închina astfel vorbe rugătoare:

 

                        „Dalbă stelişoară

                        A lui Dumnezeu!

                        Dulce surioară

                        Sufletul meu!

                        Crezi că veşnicia fără de simţire

                        Plăteşte-un fierbinte minut de iubire?

 

                        Crezi tu că departe

                        De acest pământ

                        Ai avea tu parte

                        De-un amor mai sfânt,

                        Mai mare, mai gingaş, mai vrednic de tine

                        Decât adorarea ce-ai născut în mine?

 

                        O! floare cerească!

                        Dacă s-ar putea

                        Ochii-ţi să privească

                        În inima mea,

                        Ar afla atâtea simţiri iubitoare

                        Ce cresc l-al tău nume ca florile-n soare,

 

                        Cât vreo lume altă

                        Nici ai mai dori,

                        Ci din bolta naltă

                        Mi te-ai coborî,

                        Ca s-auzi concertul de armonii line

                        Ce-mi răsună-n suflet şi şoptesc de tine!”

 

                        Apoi sta-n uimire

                        La ceruri privind;

                        Plângea cu mâhnire,

                        Suspina zâmbind,

                        Şi când, despre ziuă, fugea blânda noapte,

                        Îi părea c-aude în cer aste şoapte:

 

                        „Eu a ţării mele

                        Sunt lucinda stea!

                        De poţi, între ele,

                        Vină de mă ia.

                        Fă-te geniu falnic, fă-te şoim de munte

                        Ca s-ajungi la mine şi l-a ţării frunte!”