Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Şoimul şi floarea fragului

                        Sus, în vârf de brăduleţ,

                        S-a oprit un şoimuleţ,

                        El se uită drept în soare

                        Tot mişcând din aripioare.

                        Jos la trunchiul bradului

                        Creşte floarea fragului.

                        Ea de soare se fereşte

                        Şi de umbră se lipeşte.

                        „Floricică de la munte,

                        Eu sunt şoim, şoimuţ de frunte,

                        Ieşi din umbră, din tulpină,

                        Să-ţi văd faţa la lumină,

                        C-au venit până la mine

                        Miros dulce de la tine,

                        Cât am pus în gândul meu

                        Pe-o aripă să te iau

 

                        Şi să mi te port prin soare

                        Până te-i face roditoare

                        Şi de mine iubitoare.”

                        „Şoimuleţ duios la grai,

                        Fiecare cu-al său trai.

                        Tu ai aripi zburătoare

                        Ca să te înalţi la soare,

                        Eu la umbră, la răcoare,

                        Am menire-nfloritoare.

                        Tu te legeni sus, pe vânt,

                        Eu mă leagăn pe pământ.

                        Du-te-n cale-ţi, mergi cu bine,

                        Făr-a te gândi la mine,

                        Că e lumea-ncăpătoare

                        Pentru-o pasăre ş-o floare!”