Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Şalga

                        Sus pe malul Dunării,

                        La perdeaua cu câini răi,

                        A Şalgăi a vădanei,

                        Este-o turmă de cârlani

                        Păscută de opt ciobani,

                        Turma Şalgăi cea frumoasă

 

                        Ca şoimul de inimoasă.

                        La pierdea-n miezul nopţii

                        Nimerit-au haiducii,

                        Nimerit-au, năvălit-au,

                        Paloşele zângănit-au,

                        Pe ciobani legatu-mi-au,

                        Dulăii împuşcatu-i-au.

                        Iar pe baciul cel mai mare

                        Îl fereca şi mai tare

                        Cu coatele la spinare,

                        De striga că rău îl doare:

                        „Căpitan Caracatuci,

                        Vătăjel peste haiduci!

                        Peste cinci sute şi cinci

                        Tot haiduci de cei voinici.

                        De-ai făcut vreodată bine,

                        Fă-ţi o milă şi cu mine

                        Şi-mi dezleagă braţele,

                        Rău mă dor sărmanele!”

                        Căpitanul se-mblânzea,

                        Braţele-i le slobozea.

                        Iară baciul cum scăpa,

                        Mâna-n sânu-şi o băga,

                        Bucium de aur căta

                        Şi de trei ori buciuma,

                        Văile se răsuna,

                        Frunzele se clătina,

                        Şalga-n somnu-i l-auzea,

                        Din somn Şalga se trezea,

                        La soacră-sa se ducea

                        Şi din gură aşa-i zicea:

 

                        „Maică, măiculiţa mea!

                        N-auzişi tu buciumând

                        Şi văile răsunând?

                        Nu ştiu, maică, ciobanii

                        Rătăcit-au cârlanii,

                        Ori drumul au rătăcit,

                        Ori haiduci i-au năvălit?”

                        Baba soacra răspundea:

                        „Mergi, te culcă, fata mea,

                        De ciobani nu te-ngrija,

                        C-aşa bucium’ ei cu dor

                        Când le-i dor de casa lor.”

                        Soacra bine nu sfârşea,

                        Şalga iar că auzea

                        Glas de bucium răsunând,

                        Până-n suflet răzbătând.

                        „Hei! copii, copii argaţi!

                        Somnul dulce voi lăsaţi,

                        Ş-un cal iute-mi înşeuaţi,

                        Puneţi şaua bărbăteşte,

                        Să încalec voiniceşte.”

                        Ea pe cal se arunca

                        Şi spre Dunăre-alerga

                        Hăulind şi chiuind,

                        Buzduganul învârtind.

                        Cât haiducii o zăreau,

                        Loc de fugă nu găseau,

                        Iară Şalga-i urmărea

                        Şi din gură-aşa răcnea:

                        „Ian aşteapt’ aşteapt’ asteaptă

                        Să luptăm la luptă dreaptă,

                        Căpitan Caracatuci,

                        Vătăjel peste haiduci,

                        Peste cinci sute şi cinci

                        Tot haiduci de cei voinici!

                        Stai pe loc să ne-ntâlnim,

                        Două vorbe să grăim

                        Şi-n arme să ne lovim,

                        Că mă jur pe Dumnezeu!

                        Să te-nvăţ eu, fătul meu,

                        Cum se leagă ciobanii,

                        Cum se pradă cârlanii.”

                        Căpitan Caracatuci,

 

                        Cetaş mare de haiduci,

                        Se ducea, ducea, ducea,

                        Nici capul nu-şi întorcea.

                        Şalga-i ici, Şalga-i colea,

                        Capul din fugă-i tăia!

                        Capu-n urmă rămânea,

                        Trupul înainte fugea,

                        Sângele pârâu curgea,

                        Drumul roş că se făcea!

                        ……………..

                        Cică, mări, de pe-atunci,

                        Când vin cete de haiduci,

                        Drumul lor nici că greşesc,

                        Nici că, zău, mai nimeresc

                        La perdeaua cu câini răi

                        A Şalgăi, a vădanei

                        A Şalgăi, a vădanei

                        De pe malul Dunării!