Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Pilotul

                        Pe o noapte-ntunecoasă,

                        Pe o mare furtunoasă,

                        Trece-un vas necunoscut.

                        Care geniu îl conduce

                        Printr-a mărilor năluce

                        Către malul nevăzut?

 

                        Valul vine cu urgie

                        Din întinderea pustie

                        Ca un duşman tăinuit.

                        El s-aruncă să înece

                        Vasul gingaş care trece

                        C-un lung gemet obosit!

 

                        Nu e stea, nu e nici lună!

                        Vântul suflă, cerul tună,

                        Apa saltă clocotind,

                        Şi în neagra depărtare

                        De lumină nici o zare

                        Nu se vede strălucind!

 

                        Călătorii, visând moarte,

                        Sub asprimea relei soarte

                        Au plecat frunţile lor.

                        Înlăuntru toţi grămadă

                        Ei s-aşteaptă a fi pradă

                        Unui val omorâtor,

 

                        Căci sub crâncena rafală

                        Munţi de spumă dau năvală

                        Peste podul răsturnat,

                        Şi-n a mării crunte larguri

                        Arunc pânze şi catarguri,

                        Tot ce vântul a dărâmat!

 

                        Un om singur se zăreşte

                        Şi la moarte nu gândeşte

                        În acel minut cumplit.

                        Lupta vasului e mare,

                        Iar pilotu-n nepăsare

                        Stă la cârmă neclintit,

 

                        Şi-n furtuna-ngrozitoare

                        Mâna lui mântuitoare

                        Poartă cârma până-n zori,

                        Când limanul vesel pare

                        Îmbătând de fermecare

                        Pe sărmanii călători.

 

                        Iată vasul în ferire!

                        Călătorii cu grăbire

                        Sar pe malul înverzit.

                        Viaţa lor este scăpată;

                        Ei se duc! dar cine cată

                        La pilotul ostenit?