Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Păunaşul codrilor

                        Pe cel deal, pe cel colnic

                        Trece-o pruncă ş-un voinic,

                        Puiculiţă bălăioară

                        Cu cosiţa gălbioară,

                        Voinicel tras prin inel,

                        Mult e mândru tinerel!

                        Şi-i tot zice voinicul:

                        „Cântă-ţi, mândro, cântecul

                        Că mi-e drag ca sufletul.”

                        „Eu, bădiţă, l-oi cânta,

                        Dar codrii s-or răsuna

                        Şi pe noi ne-a-ntâmpina

                        Păunaşul codrilor,

                        Voinicul voinicilor!”

                        „Aurică drăgulică!

                        Nici ai grijă, nici ai frică.

                        Să n-ai grijă pentru tine

                        Cât îi fi tu lângă mine.

                        Să n-ai frică pentru mine

                        Cât oi fi eu lângă tine!”

                        Puse prunca a cânta,

                        Codrii puseră-a suna.

                        lată că-i întâmpina

                        Păunaşul codrilor,

                        Voinicul voinicilor.

                        „Cale bună, românaş!”

                        „Mulţumim, măi Păunaş.”

                        „Măi băiete, băieţele,

                        Măi voinice, voinicele,

                        Dă-ne nouă pe mândra

                        Ca să scapi cu viaţa ta.”

                        „Ba, eu mândra nu ţi-oi da

                        Până ce capul sus mi-a sta,

                        Că eu când o am luat

                        În cosiţe i-am jurat

                        Să n-o las de lângă mine

                        Şi s-o apăr de oricine.”

 

                        II

 

                        Ei de brâie s-apucau

                        Şi la luptă se luau.

                        Când în loc mi se-nvârteau,

                        Când în sus se opinteau.

                        Nici unul nu dovedea.

                        Jos nici unul nu cădea.

                        Iar băiatul cam slăbea,

                        Brâul i se descingea,

                        Şi Păunul mi-l strângea

                        Trupuşorul îi frângea.

                        „Mândro, mândruliţa mea!

                        Vin’ de-mi strânge brâul meu!

                        Apăra-te-ar Dumnezeu!

 

                        Că-mi slăbesc puterile,

                        Mi se duc averile.”

                        „Ba, nu, nu, bădiţă frate,

                        Că vei lupta pe dreptate,

                        Şi oricare-a birui,

                        Eu cu dânsul m-oi iubi…”

                        Voiniceii se izbeau,

                        Şi mai tare s-opinteau,

                        Şi mai tare se-nvârteau,

                        Şi mai tare se trânteau.

                        Din doi unul dovedea,

                        Din doi unul jos cădea;

                        Cine că mi-ş dovedea,

                        Şi cu mândra purcedea?

                        Păunaşul codrilor,

                        Voinicul voinicilor!

                        Cine-n luptă jos cădea

                        Şi-n urmă-le rămânea?

                        Voinicel tras prin inel,

                        Moare-n codru singurel!