Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Pastel Chinez

                        Pe-un canal îngust ce curge ca un şarpe cristalin

                        Se înşiră chioşcuri albe, cu lac luciu smălţuite.

                        Tot ce-i nobil, avut, mare şi puternic la Pekin

                        În răcoarea lor plăcută duce zile fericite.

 

                        Pe sub nalte coperişuri care-n margini s-albiesc,

                        Galerii cu mari lanterne şi cu sprintene coloane

                        Au comori de plante rare ce la umbră înfloresc

                        Şi-n ghirlande parfumate se revarsă pe balcoane.

 

                        Papagali verzi, roşi şi galbeni, iubitori de dezmierdări,

                        Prin zăbrele aurite zbor chemaţi de glasuri dalbe,

                        Şi pe buze rumeoare, cuib voios de sărutări,

                        Ei culeg zâmbiri divine, ei culeg migdale albe.

 

                        Apoi veseli, cu-a lor pradă, se pun hoţii zburători

                        Când pe mândre paravane de mătase diafană,

                        Când pe crengi, când pe bazinuri de albastru porţelan,

                        Unde viu se joacă-n faţă peşti cu solzii lucitori.

 

                        Ş-o momiţă strâmbătoare, sărind iute-n urma lor

                        De pe umerii de fildeş unui zeu grotesc de China,

                        Cade-n şahul de pe masă şi răstoarnă pe covor

                        Doi nebuni peste un rege şi un turn peste regina…

 

                        Pe canal trei poduri strimte ca trei arcuri se întind;

                        A lor margini cizelate în şiraguri de inele

                        Poartă zmei cu ochi fantastici, carii noaptea se aprind,

                        Şi catarge poleite, cu lungi flamuri uşurele.

 

                        Iar în fund, peste desimea de pagode azurii,

                        Ca un bloc de porţelan, falnic, sprinten se ridică

                        Un turn nalt cu şapte rânduri şi cu şapte galerii,

                        Unde ard în casolete flori de plantă-aromatică.

 

                        Pe un pod păşeşte-alene fiica unui mandarin,

                        Sub cortelul de crep galben care-l pleacă despre soare,

                        Ferind pieliţa-i de aur şi rotundu-i piept de crin,

                        Şi guriţa-i cu benghi negru ca un gândăcel pe-o floare.

 

                        Umbra ei pe faţa apei, de pe pod uşor plutind,

                        Cu-o mişcare voluptoasă trece lin şi se opreşte

                        Pe o joncă unde şede un om tânăr pescuind…

                        El tresare, nalţă ochii şi cu dragoste zâmbeşte.

 

                        Iar colo-n vecinătate, sus, în turn, ca un hurez,

                        Un bătrân, pândind cu ochiul, taina dulce o surprinde…

                        El desemnă-ncet tabloul pe hârtie de orez,

                        Şi se pare că hârtia sub peniţă-i se aprinde!