Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Oda ostaşilor români

                        Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!

                        Dragii mei vultani de câmpuri, dragii mei şoimani de munte!

                        Am cântat în tinereţe strămoşeasca vitejie,

                        Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie

                        Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume

                        Dus pe Dunărea în Marea şi din Marea dus în lume!

 

                        Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,

                        Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare,

                        Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă,

                        Voi, nepăsători de moarte, dispreţuitori de viaţă,

                        Ce-aţi probat cu-avântul vostru lumii pusă în mirare,

                        Că din vultur – vultur naşte, din stejar – stejar răsare!

 

                        De la domn până la opincă, duşi de-o soartă norocoasă,

                        V-aţi legat în logodire cu izbânda glorioasă

                        Ş-aţi făcut ca să pricepem a trecutului mărime,

                        Măsurându-vă de-o seamă cu-a strămoşilor nălţime,

                        Ş-arătând, precum prin nouri mândrul soare se arată,

                        Cine am fost odinioară, cine iar vom fi odată!

 

                        Să trăiţi, feciori de oaste. Domnul sfânt să vă ajute

                        A străbate triumfalnic în cetăţi şi în redute,

                        Ca la Rahova cu tunul, ca la Griviţa cu zborul,

                        Ca la Plevna, unde astăzi cel dintâi aţi pus piciorul,

                        Înfruntând pe Osman-Gaziul, şi prin fapt de bărbăţie

                        Ridicând o ţară mică peste-o mare-mpărăţie!

 

                        O, viteji de viţă veche! Auziţi în depărtare

                        Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare?

                        Sunt bătăile de inimi al întregului neam al nostru

                        Ce adună zi şi noapte dorul lui cu dorul vostru,

                        Sunt vărsările de lacrimi pentru-acel care se stinge,

                        Sunt urările voioase pentru-acel care învinge!

 

                        O! români, în faţa voastră, colo-n tainica cea zare,

                        Vedeţi voi o rază vie care-ncet, încet răsare,

                        Străbătând prin umbra deasă de lungi secule adunată?

                        E voiosul fapt de ziuă mult dorită, mult visată,

                        E lumina reînvierii, e luceafărul sperării,

                        E triumful luptei voastre, soarele neatârnării!

 

                        Dragii mei! din focul luptei oţeliţi când vă-ţi întoarce

                        La cămin, unde românca, aşteptând, suspină, toarce,

                        Tot poporul: rudă, frate, soră, mamă şi părinte,

                        Ca la domni, cu pâini şi sare, vor ieşi vouă-nainte.

                        Căci din voi fiecare poartă-n frunte o cunună

                        Şi de gloria de astăzi, şi de gloria străbună!

 

                        Pas dar! pas tot înainte! timpul vechi din nou zoreşte!

                        Viitorul României dat-au mugur ce-ncolţeşte!

                        O, copii! de voi sunt mândru! simt acea mândrie mare

                        Care creşte cu mărimea unui neam în deşteptare.

                        Mi-am văzut visul cu ochii, de-acum pot să mor ferice!

                        Astăzi lumea ne cunoaşte: Român zice, Viteaz zice.