Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
O seară la Lido

                        Ridică vălul negru ce-acoperă a ta faţă,

                        Veneţio cernită, Veneţio măreaţă!

                        Şi cu o zâmbire dulce fii martur fericit

                        L-a noastră veselie ş-amor nemărginit!

 

                        În vremile trecute a libertăţii tale,

                        În timpurile-acele de glorii triumfale

                        Când nobil rezemată pe falnicul tău leu,

                        Vedeai Adriatica săltând la glasul tău.

 

                        Gondole negre multe se depărtau de maluri

                        Şi lunecau în taină pe negrele-ţi canaluri

                        Purtând comori ascunse de gingaşe simţiri,

                        Împerecheate inimi pierdute-n fericiri.

 

                        Dar spune-mi tu, văzut-ai în gondolă vreodată

                        Fiinţă mai frumoasă, mai dulce dezmierdată,

                        Un înger de iubire cu suflet mai ceresc

                        Decât minunea scumpă pe care eu slăvesc?

 

                        O! gondolă iubită! noi lumii dăm uitare!

                        Zbori vesel, zbori în pace purtându-ne pe mare,

                        Şi leagănă-n tăcere, sub cerul aurit,

                        Amorul nostru mare ca cerul nesfârşit.

 

                        Şi tu, o! vis ferice a tinereţii mele!

                        De-ar fi-n a mea putinţă să fac precum doresc,

                        Aş pune pe-a ta frunte un diadem de stele,

                        Aş pune sub picioare-ţi un tron dumnezeiesc!

 

                        Căci te iubesc, Elena, cu-o tainică uimire,

                        Cu focul tinereţii, cu dor nemărginit,

                        Cu lacrimi şi credinţa, cu dulce fericire,

                        Cu tot ce este-n mine putere de iubit!

 

                        În dragostea cerească visând cerescul bine,

                        La tine al meu suflet înalţă zborul sau.

                        Tot ce-i mai sfânt pe lume eu îl slăvesc în ţine,

                        Tu eşti lumina, viaţă şi dumnezeul meu!

 

                        În tine cred, Elena, precum credeam odată

                        În glasul maicii mele, în sfântul ei amor;

                        Precum în soare crede natură-ntunecata,

                        Precum un geniu falnic în falnic viitor.

 

                        Tu porţi un nume dulce şi scump inimii mele,

                        Un nume ce-mi inspiră un cult dumnezeiesc,

                        Şi care mă încânta că harpele din stele

                        Şi care îmi şopteşte de maica ce jelesc.

 

                        Iubirea ta-mi insuflă un dor de nemurire!

                        Iubirea mea mă-nălţă la tronul îngeresc!

                        Şi-n leagăn de gondola, în veşnica iubire,

                        Cât lumea lângă tine aş vrea că să trăiesc!