Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Noaptea

                        Noaptea-i dulce-n primăvară, liniştită, răcoroasă,

                        Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă,

                        Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,

                        Scuturând din a lui poale lungi şi repezi meteori.

 

                        Pe un deal în depărtare un foc tainic străluceşte

                        Ca un ochi roş de balaur care-adoarme şi clipeşte.

                        Sunt păstori în şezătoare sau vro ceată de voinici?

                        E vreo tabără de care sau un rond de tricolici?

 

                        Către munţi prin întuneric un lung bucium se aude.

                        El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude,

                        Când din culme-n culme noaptea buciumele răsunau

                        Şi la lupte sângeroase pe români îi deşteptau.

 

                        Acum însă viaţa-i lină; ţara doarme-n nepăsare!

                        Când şi când, un câine latră la o umbră ce-i apare,

                        Şi-ntr-o baltă mii de broaşte în lung hor orăcăiesc,

                        Holbând ochii cu ţintire la luceafărul ceresc!