Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Nevasta tâlharului

                        Fost-am eu la părinţi una

                        Precum e în ceruri luna,

                        De părinţii mei iubită

                        Şi de dânşii potrivită

                        Cu luna, cu stelele,

                        Salba cu mărgelele,

                        Grădina cu florile

                        Şi ziua cu zorile.

                        Ei pământul au umblat

                        Să-mi găsească un bărbat.

                        Bărbăţelul ce mi-au dat

                        Era tânăr şi bogat,

                        Avea bani, avea inele

                        De-mi umplea mâna cu ele,

                        Dar vezi, frate, ce păcat!

                        Erau toate de furat.

                        Nu trecu chiar săptămâna

                        Şi pe el puseră mâna

                        Şi la ocnă-l înfundară

                        Şi cu lacrimi mă lăsară.

                        Decât m-aş fi măritat,

                        Mai bine-n foc m-aş fi dat,

                        C-am rămas cu rod în sân

                        Şi nu-i rod de bun român

                        Ci e rod de om mişel,

                        Sărăcuţ, amar de el!

                        De-ar fi fost el un viteaz,

                        Nu mi-ar fi aşa necaz,

                        Dar a fost un biet tâlhar

                        Şi de-aceea mi-e amar!