Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Năluca

                        Frunză verde alunică!

                        Mircea suie pe potică

                        Şi-ntâlneşte o fetică

                        Ce purta cofiţă-n mână

                        Cu apă de la fântână:

                        „Copiliţă, stai să beau,

                        Răcori-te-ar Dumnezeu!”

                        „Ba, bădiţă, ba, nu vreau,

                        Că mă tem de dragul meu,

                        El mi-a zis să mă feresc

                        De străini ce-i întâlnesc,

                        Că de apă nu le-i sete,

                        Ci de sărutări de fete.”

                        Nu te teme, fata mea,

                        Că el de s-a mânia

                        Cu baltagul l-oi lovi,

                        Cu pământ l-oi înveli.

                        „Mergi în valea cu sulcină,

                        Că-i găsi o cofă plină

                        Scoasă chiar cu mâna mea,

                        Descalecă şi o bea,

                        Bea-o toată dacă-i vrea,

                        Da-ţi fă cruce mai întâi

                        Şi suflă pe faţa ei

                        Să nu fie descântată

                        De baba cea blestemată,

                        Să nu aibă vreo nălucă,

                        În pustiu ducă-s-ar, ducă!

                        Mircea-n vale se ducea,

                        Dar el cruce nu-şi făcea,

                        Peste apă nu sufla,

                        Ci la ea năvală da.

                        Înghiţea, bietul, o dată

                        Şi-l lovea dorul de fată.

                        Înghiţea de două ori

                        Şi-l apucau reci fiori.

                        Înghiţea iar de trei ori

                        Şi cădea mort între flori!