Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
N. Bălcescu murind

                        De pe plaiu-înstrăinării,

                        Unde zac şi simt că mor

                        De amarul desperării

                        Şi de-al ţării mele dor,

                        Văd o pasere voioasă

                        Apucând spre răsărit,

                        Şi o rază luminoasă,

                        Şi un nour aurit.

 

                        „Păsărică zburătoare,

                        Unde mergi cu dorul meu?”

                        „Am solie-ncântătoare

                        De la sfântul Dumnezeu

                        Să duc glas de armonie

                        Ţărmurilor româneşti

                        Şi să scald în veselie

                        Inimile ce jeleşti!”

 

                        „Rază vie, călătoare,

                        Unde mergi cu dorul meu?”

                        „Am solie-nvietoare

                        De la sfântul Dumnezeu

                        Să depun o sărutare

                        Pe al ţării tale sân

                        Şi s-aduc o alinare

                        Jalnicului tău suspin.”

 

                        „Nouraş pătruns de soare,

                        Unde mergi cu dorul meu?”

                        „Am solie roditoare

                        De la sfântul Dumnezeu

                        Să mă las în Românie,

                        Ca să crească mii de flori

                        Pe frumoasa ei câmpie

                        Ce o plângi adeseori!”

 

                        „Du-te, rază strălucită,

                        Du-te mică păsărea,

                        Şi pe ţara mea iubită

                        Mângâiaţi-o în lipsa mea!

                        Iar tu, nour de rodire,

                        Fă să crească-n sânul tău,

                        Cu verzi lauri de mărire,

                        Floarea sufletului meu!”