Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Muntele de foc

                        Pe cei munţi pustii, sălbatici,

                        Din Lombardo-Veneţie,

                        Unde noaptea în orgie

                        S-adun demonii lunatici,

 

                        Hoţi de moarte doisprezece

                        Stau în rond sub vântul rece

                        Care şuieră şi trece!

 

                        Focul cerului s-aprinde,

                        Urmărit de groaznic tunet,

                        Şi al munţilor răsunet

                        Printre văi adânci se-ntinde.

 

                        Hoţii râd cu voie bună.

                        Şeful lor, purtând cunună,

                        Cântă astfel în furtună:

 

                        Varsă-n cupa mea de aur

                        Acest vin ce desfătează

                        Şi mă-mbată, mă turbează,

                        Ca sângele roş pe taur.

 

                        Toarnă, drege tot aice,

                        Şi când eu destul voi zice,

                        Pe-al meu cap trăsnetul pice!

 

                        Beţi, voinici, până la moarte!

                        În ceas vesel de plăcere

                        Să uităm orice durere,

                        Orice chin a relei soarte.

 

                        Beţi, copii, toţi după mine

                        Şi-nchinaţi cupele pline

                        L-a fulgerelor lumini!

 

                        Vântul bate, cerul tună,

                        Munţii urlă, Satan râde,

                        Iadul vesel se deschide

                        Şi cu noi cântă-mpreună.

 

                        Pe când lumea se-ngrozeşte,

                        Omul brav benchetuieşte

                        Ş-al lui suflet se-ntăreşte!

 

                        Tremure-se tot în lume

                        Cât va fierbe sânge-n mine!

                        Facă-şi cruce şi se-nchine

                        Cel ce-aude de-al meu nume.

 

                        Eu sunt braţul care frânge!

                        Eu sunt ochiul ce nu plânge!

                        Eu sunt gura ce bea sânge!

 

                        Abia zice, şi deodată

                        Cade hoţul de pe munte,

                        Fulgerat, lovit în frunte

                        De a cerului săgeată!

 

                        De-atunci mii de focurele,

                        Limbi de pară albăstrele,

                        Ard pe locurile-acele!