Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS
Sondaj: poezii de vară
sau poezii despre şcoală
SEOlium - promovare şi optimizare

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Legenda lăcrimioarei

                        I

 

                        În rai nici o minune plăcută nu lipsea.

                        Văzduhul lin, răcoare, a crini amirosea,

 

                        Căci albele potire în veci tot înflorite

                        Scoteau din a lor sânuri arome nesfârşite.

 

                        Lumina era moale şi-ndemnătoare şopţii.

                        Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma nopţii.

 

                        Prin arbori cântau păsări, prin aer zburau îngeri,

                        Şi nu găseau răsunet în el a lumii plângeri;

 

                        Căci scris era pe ceruri, pe frunze şi pe unde:

                        “Nici umbra de durere aice nu pătrunde”.

 

                        Pe maluri verzi, frumoase, de râuri limpezite,

                        Stau sufletele blânde, iubinde, fericite,

 

                        Gustând în liniştire cerească veselie

                        Ce-n fiecare clipă cuprinde-o vecinicie.

 

                        Dulce-adăpost de pace, grădină-ncântătoare…

                        Avea orice minune, dar îi lipsea o floare.

 

                        II

 

                        Şi iată că soseşte un oaspe de pe lume,

                        Un suflet alb şi tânăr pe-un nor de dulci parfume;

 

                        Iar sufletele toate îi ies lui înainte,

                        Primindu-1 cu zâmbire, cu gingaşe cuvinte,

 

                        Şi-i zic: “În raiul nostru bine-ai sosit, copile!

                        Curând plecaşi din viaţă! Nu plângi a tale zile?”

 

                        “Nu, căci am dat o clipă de viaţă trecătoare

                        Pe alta mai ferice şi-n veci nepieritoare.”

 

                        “Şi nu ţi-e dor acuma de lumea pământească?”

                        “Nu, căci mai mult îmi place întinderea cerească.”

 

                        “Cum? Nu laşi nici o jale pe urma ta duioasă?”

                        “Ah! las o mamă scumpă, o mamă drăgăstoasă

                        Şi vecinic după dânsa voi plânge cu durere!”

 

                        Zicând, copilul plânge, lipsit de mângâiere,

                        Şi lacrimile-i calde se schimbă-n lăcrimioare.

 

                        De-atunci nu mai e lipsă în rai de nici o floare!