Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Jianul

                        N-aţi auzit de-un Jian,

                        De-un Jian, de un oltean,

                        De un hoţ de căpitan

                        Care umblă prin păduri

                        Cu doisprezece panduri,

                        Cu ghebe şi cu poturi?

                        El ia miei de la ciobani,

                        Armăsari de la mocani,

                        Fără plată, fără bani!

                        Şi pândeşte la strâmtori

                        De despoaie negustori,

                        Şi tot prinde la boieri

                        De-i curăţă de averi!

                        Toţi de dânsul că fugeau,

                        Toţi de el se jeluiau

                        La domnul, la Caragea.

                        Domnul potiră-aduna,

                        După hoţ el o mâna.

 

                        Iar Jianu-nţelegând

                        Cele ce-i treceau prin gând

                        Se-ndruma spre Olt fugind.

                        Când la Olt, Oltu-i umflat,

                        Că la munte l-a plouat:

                        „Măi române, măi podar,

                        Trage podişca de car

                        Să mă treci la cela mal

                        Cu viteazul ist de cal.

                        Trage podul mai de-a drept

                        Până nu-ţi pun un glonte-n piept,

                        Nu-mi fii duşman şi-mi fii frate

                        De nu vrei un glonte-n spate.”

                        Dar podarul se gândea

                        Şi cu lene se-ntindea.

                        Dacă vedea şi vedea,

                        Jian rostul nu-şi pierdea.

                        El se aruncă înot

                        Cu suflet, cu cal, cu tot.

                        Calu-n apă se lupta,

                        Iar Jianul cuvânta:

                        „Decât să mă rog de prost

                        Ca să dea podu-n rost,

                        Mai bine cu murgu-înot

                        Că şi el e pui de Olt.

                        Decât să mă căciulesc,

                        Mai bine să haiducesc!

                        Hai, voinice murguleţ,

                        Nu mai face părul creţ,

                        Hai la Slatina-n judeţ,

                        Unde gazda ne-om afla

                        Ş-amândoi ne-om răsufla!”

                        Când la gazdă el sosea,

                        Ce vedea şi ce-auzea?

                        Potira gazda lega,

                        De Jian o întreba.

                        „Haide iar, murgule, hai,

                        Hai la munte sus, pe plai,

                        Să scăpăm de chiu, de vai!”

                        Fugea murgul cât fugea,

                        Dar potira-l ajungea,

                        Pe Jianu mi-l prindea

                        Şi-l ducea la Caragea.

                        Vai! sărmanul voinicel!

                        Sărăcuţ, amar de el!

                        Căci pe loc mi-l judecară,

                        Cu lanţuri mi-l încărcară

                        Şi-n ocnă mi-l aruncară.