Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Întoarcerea în ţară

                        Pe muchi de prăpăstii lunecând uşor,

                        Cu corbii de iarnă mă-ntreceam în zbor.

 

                        Sania-mi cea mică, murgul meu cel dalb

                        Lăsau urme albe pe omătul alb.

 

                        Zburam noi ca gândul ce mă-presura;

                        Gândul meu, ca mine, în ceruri zbura.

 

                        Eu răzbăteam iute troieni de ninsori,

                        El lăsa în urmă-i troieni lungi de nori,

 

                        Căci mergeam departe… el către o stea,

                        Eu, înstrăinatul, către ţara mea!

 

                        În zădar copacii crengile-şi plecau

                        Şi zăpada-n cale-mi pe rând scuturau.

 

                        În zădar şi cerul viscole stârnea

                        Şi cu fulgi prin neguri câmpii aşternea.

 

                        În zădar şi lupii, codrii răzbătând,

                        Cu crivăţul iernii m-alungau urlând.

 

                        Şi lupii ce urlă, şi arborii muţi

                        În negura deasă rămâneau pierduţi,

 

                        Căci mergeam în grabă… el către o stea,

                        Eu, înstrăinatul, către ţara mea!

 

                        În ţara mea dulce sunt drumuri de flori;

                        În dulcea mea ţară zbori, murgule, zbori,

 

                        În blândul luceafăr am un înger blând;

                        Înalţă-te în sânu-i, o! tristul meu gând!

 

                        Ţara nu-i departe; o simt, o văd eu!

                        Raiul înfloreşte în sufletul meu.

 

                        Steaua se arată pe cerul senin.

                        Îngerul iubirii îmi zâmbeşte lin.

 

                        Pieriţi, neguri dese! iată dulcea stea!

                        Piei, străinătate! iată ţara mea!