Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Gerul

                        Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire

                        Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;

                        El ca pe-o mireasă moartă o încunună înspre zori

                        C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.

 

                        Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte

                        Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,

                        El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat,

                        Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.

 

                        Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între maluri,

                        Pune streşinilor casei o ghirlandă de cristaluri,

                        Iar pe feţe de copile înfloreşte trandafiri,

                        Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.

 

                        Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare

                        Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scoţând aburi lungi pe nare.

                        O! tu, gerule năprasnic, vin’, îndeamnă calul meu

                        Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!