Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Fântâna

                        Pe cărarea înflorită care duce la fântână,

                        În ştergar şi în catrinţă, merge-o sprintenă română;

                        Ea la brâu-i poartă furcă şi la sân un pruncuşor,

                        Cu guriţa lui lipită de al laptelui izvor.

 

                        Nevăstuica trece iute, torcând lâna din fuioare

                        Şi sucind fusul vârtelnic ce-o atinge la picioare.

                        Păsărelele împrejuru-i zbor voioase şi cântând,

                        Ea zâmbeşte şi tot merge, pruncuşoru-i sărutând.

 

                        Iată, ajunge la fântână, ş-acolo se întâlneşte

                        C-un drumeţ din lumea-ntreagă, care lung la ea priveşte,

                        Apoi cumpăna o pleacă, apoi scoate la lumină

                        Şi vecinei sale-ntinde o cofiţă, albă, plină.

 

                        Româncuţa mulţămeşte, suflă-ncet peste cofiţă

                        Şi cu apa neîncepută udă rumena-i guriţă;

                        Iar drumeţul după dânsa bea, fugarul îşi adapă

                        Şi se jură că pe lume nu-i aşa de dulce apă.