Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Este bine, nu e bine

                        Este bine, nu e bine

                        Să iubeşti de lângă tine,

                        Că te vede orişicine

                        Şi te face de ruşine;

                        Ci să iubeşti mai departe;

                        Dusele nu sunt deşarte;

                        Orişicând doru-ţi abate,

                        Te repezi ca la un frate.

                        Bărbatu-i cu bunătate,

                        Te-ntreabă de sănătate;

                        Iar nevasta, de iubeşte,

                        Se preface că boleşte,

                        Geme, zace, se boceşte

                        Şi bărbatu-şi amăgeşte.

                        El aleargă ş-o întreabă:

                        „Nu ştii, soro, vreo babă

                        Ca s-aleagă vreo iarbă,

                        S-o pun la foc ca să fiarbă?”

                        Ea-i răspunde: „Mergi la moară,

                        La făina de secară”.

                        El se duce, ea se scoală,

                        Se găteşte, îmbracă ţoale,

                        Apoi masa că aşează,

                        Cu neicuţa ospătează

                        Şi din gură tot urează:

                        „Deie Dumnezeu o ploaie,

                        Grăunţele să se moaie

                        Să nu poată-a măcina,

                        Nici acasă-a se-nturna!”