Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Erculean

                        Plecat-au în zori

                        Trei surori la flori.

                        Sora cea mai mare

                        S-a dus înspre mare,

                        Sora cea mezină

                        Pe mal, în grădină,

                        Sora cea mai mică

                        Şi mai sălbăţică

                        S-a dus, mări, dus

 

                        Pe Cerna în sus

                        Iar în urma lor

                        Mulţi voinici cu dor

                        S-au luat cântând

                        Ş-au venit plângând.

                        Iată-un căpitan

                        Căpitan râmlean,

                        Că mi se iveşte,

                        Pe mal se opreşte,

                        Cu Cerna grăieşte:

                        „Neră limpezie,

                        Stai de-mi spune mie

                        Despre trei surori

                        Plecate din zori.”

                        „Sora cea mai mare

                        S-a dus către mare

                        Pe Dunăre-n jos

                        La un plai frumos.

                        Sora cea mezină

                        S-a dus din grădină

                        Peste nouă munţi,

                        În codri cărunţi.

                        Sora cea mai mică

                        Şi mai sălbăţică

                        Plânge colo-n stâncă

                        La umbră adâncă”.

                        Ercul Erculean,

                        Căpitan râmlean,

                        Îşi repede calul

                        De răsună malul,

                        Ş-ajunge într-un zbor

                        La stânca cu dor.

                        „Ieşi, fată, din piatră

                        Să te văd odată!”

                        „Cum să ies din piatră,

                        Că sunt goală toată

                        Şi mă tem de soare…

                        Nu m-a soarbe oare?”

                        „Să n-ai nici o frică,

                        Fată sălbăţică,

                        Că te-oi lua-n braţe,

                        Să mai prind la viaţă,

                        Şi te-oi acoperi

                        Şi mi te-oi feri

                        De vânt şi de soare,

                        De-a lor sărutare.”

                        „Bădiţă, bădiţă,

                        De-ţi sunt drăguliţă,

                        Soţie de vrei,

                        De vrei să mă iei,

                        Mă scoate din stâncă,

                        Din umbră adâncă,

                        Să-ţi ies la lumină

                        Cu inima plină.”

                        Ercul Erculean,

                        Căpitan râmlean,

                        Calcă peste piatră

                        Şi iată că-ndată

                        Lumii se arată

                        O dalbă de fată

                        Albă, goală toată,

                        Vie şi frumoasă,

                        Dulce, răcoroasă

                        Cu păr aurit,

                        Pe umeri leit.

                        Cât o şi zăreşte

                        Soarele s-opreşte,

                        Şi faţa-i s-aprinde

                        Şi raza-i se-ntinde,

                        Ca un sărutat

                        Lung şi înfocat.

                        Iar cel Erculean,

                        Căpitan râmlean,

                        Mi-o apucă-n braţe

                        De prinde la viaţă,

 

                        Mi-o strânge la piept

                        Ş-o leagănă-ncet;

                        Şi-i face-n răcoare

                        Departe de soare

                        Cuib de floricele

                        Ivite la stele.