Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Dridri

                        Era graţioasa,

                        Tânăra, frumoasa,

                        Vie pariziană cu mii de-ncântări.

                        Mica ei guriţă,

                        Ca o garofiţă,

                        Purta o comoară de dulci sărutări.

 

                        Dulcea veselie

                        Ce inima-nvie

                        Ca un soare veşnic lucea-n ochii săi.

                        Ea insufla iubire,

                        Plăcere, uimire,

                        Căci eră artistă în sufletul ei.

 

                        Prin orice mişcare.

                        Prin a sa cântare,

                        Prin a sa fiinţă, vesela Dridri

                        Semăna o floare

                        Cu mici aripioare

                        Ce zbura prin aer ca un colibri.

 

                        Cine n-a zărit-o

                        Şi n-a urmărit-o

                        Trecând în primblare câmpii Elizei?

                        Cine-a urmărit-o

                        Şi iar a zărit-o

                        Fără să dorească a fi dragul ei?

 

                        Parisul e mare!

                        Şi-n sânul lui are

                        Multe frumuşele, dalbe cât ai vrea;

                        Dar aşa dălbică,

                        Aşa frumuşică

                        N-a avut Parisul, nici n-a mai avea!

 

                        Multe ştiu să cânte

                        Şi voios să-ncânte

                        Noaptea în banchete pe iubiţii lor,

                        Dar ca dânsa cine

                        Ştia să închine

                        Cupa veseliei dulcelui amor?

 

                        Ca un dalb de lună,

                        Ca o veste bună

                        Ea veni pe lume într-un carnaval.

                        Şi râzând de moarte,

                        De relele soarte,

                        Ea cânta tot astfel pe al lumii val:

 

                        „Viaţa-i trecătoare,

                        Dragostea-i un soare,

                        Care luminează calea scurtei vieţi.

                        Mergeţi dar ca mine,

                        Cu fruntea-n lumini,

                        Voi ce treceţi plaiul dulcii tinereţi.

 

                        Cerul mult ferice

                        Ne-a trimis aice

                        Ca-mpreună vesel să călătorim,

                        Şi ne-a dat simţire,

                        Dor de fericire,

                        Inimă fierbinte ca să ne iubim.

 

                        Inima-mi e plină

                        De-amor, de lumină,

                        Şi vrea să iubească până ce-oi muri.

                        Sufletul meu râde,

                        Raiul se deschide,

                        Se deschide-n glasul veselei Dridri.”

 

                        Astfel de cântare

                        Cânta-n nepăsare

                        Draga copiliţă cu glas aurit.

                        Ea credea-n iubire

                        Şi în nălucire

                        Ca in cereşti daruri fără de sfârşit.

 

                        Nu ştia că-n lume

                        Cel mai dulce nume,

                        Cea mai scumpă floare, cel mai gingaş dor

                        Moartea le atinge

                        Şi curând le stinge

                        Cum se stinge-un fulger viu si trecător!

 

                        Sub o cruce tristă

                        Vesela artistă

                        Odihneşte-acuma singură-n mormânt.

                        Singură, tăcută.

                        Acum e pierdută

                        Într-un colţ de lume, sub negrul pământ!

 

                        Dalbe tinereţe,

                        Gingaşe frumseţe.

                        Cine putea crede că voi veţi peri!

                        Deşi n-o mai vede,

                        Nimeni nu crede

                        C-a putut să moară vesela Dridri!