Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Doina voinicească

                        Frunză verde şapte brazi,

                        Fost-am noi vreo şapte fraţi

                        Ş-au pierit cinci într-o marţi,

                        Şi rămas-am numai doi

                        De umpleam lumea de noi,

                        Ş-a pierit unu-ntr-o joi,

                        Şi rămas-am numai eu,

                        De arde sufletul meu,

                        Frunză verde siminoc,

                        De scârbă, de mare foc,

                        Stau în codru şi gândesc

                        Ce să fac ca să trăiesc?

                        Să m-apuc de plugărie,

                        Ori s-apuc în haiducie?

                        Măiculiţă, ce m-oi face

                        Plugăria că nu-mi place,

                        Că de când eram eu mic

                        Aveam semne de voinic.

                        În loc să mă leg de sapă

                        Eu duceam murgul la apă,

                        Iar când murgul necheza

                        Doru-n mine se trezea,

                        Dor de codru înverzit,

                        Cum e bun de voinicit.

                        Când eram de şapte ani

                        Luam miei de la ciobani,

                        Fără plată, fără bani.

                        Când eram de optsprezece,

                        Cercam vinul dacă-i rece,

                        Pivniţa de-i răcoroasă,

                        Crâşmăriţa de-i frumoasă.

                        Când eram de douăzeci,

                        Mă legam de turci, de greci

                        Şi de capete-i scurtam

                        Şi aleanu-mi uşuram.

                        Dar acum sunt om stătut,

                        Şi păţit, şi priceput

                        Şi văd bine că-i dat mie

                        Ca să mor în haiducie.