Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Doina voinicească III

                        Frunză verde de susai,

                        Mă-ntorsei iară pe plai

                        Cu mireasa pe sub strai

                        Să mai prind ceva de trai!

                        Pe mândruţa să mi-o îmbrac

                        Cum i-a fi mândrei pe plac.

                        De când plaiul am lăsat,

                        Traiul bun eu l-am uitat.

                        Arma-n sân mi-a ruginit,

                        Nimic n-am agonisit.

                        Mă lăsai pe plai deoparte,

                        Unde soare nu străbate

                        Sub frunziş de ciritei,

                        Unde trec turme de miei

                        Şi mocani bogaţi de vite,

                        Cu chimirele ticsite.

                        Nu ştiu turmele lua-le-aş,

                        Ori chimirele zmunci-le-aş

                        Că nu-i vreme de pierzare,

                        Că s-aude în depărtare

                        Zgomot de potiră tare.

                        Frunză verde de agude,

                        Ian vezi frate ce s-aude?

                        Graiul dulce-a mândrei mele

                        Ori zgomot de poteri grele?

                        De-a fi puica mea frumoasă,

                        Ad-o sfântul sănătoasă,

                        Sufletul să-mi răcorească,

                        Zilele să-mi îndulcească,

                        Iar de-a fi potira grea

                        Care paşte viaţa mea,

                        Las’ să vie că-am o flintă

                        Pentru potiră gătită,

                        Să-i pun plumbul subsuoară,

                        S-o străbată-n inimioară!