Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Doina voinicească (A lui Ion Petreanu)

                        Cât o roată de car mare,

                        Cu trei rânduri de pistoale

                        Ş-un baltag legat de şale.

                        Trăsei două, trei pârloage,

                        Foamea la pământ mă trage!

                        Dacă văzui şi văzui,

                        Două, trei cruci îmi făcui,

                        Luai coasa de picior

                        Şi-n văzduh îi detei zbor,

                        Ş-o izbii de-un păducel,

                        Sări coasa din căţel.

                        Iaca stăpânul călare

                        Că-mi aduce de mâncare

                        Mălai negru zguruit

                        Şi uscat, şi mucezit.

                        N-apucai să-mbuc o dată,

                        Ciocoiul îşi face plată

                        Şi mă ia la schingiuit

                        Că nimic nu i-am cosit.

                        Eu o palmă îi detei

                        Şi toţi dinţii că-i scosei.

                        Dacă văzui şi văzui,

                        Şoim de codru mă făcui

                        Şi de când m-am haiducit

                        Drag îmi e drumul cotit.

                        Când văd tabere venind

                        Şi ciocoii-nalbăstrind,

                        Mă fac broască la pământ,

                        Îmi aşez durda spre vânt

                        Şi mi-i iau la căutare

                        De la cap până la picioare,

                        Şi chitesc şi socotesc

                        Pe unde să mi-i lovesc?

                        La retezul părului,

                        Pe din dosul fesului,

                        Unde-i cald ciocoiului.

                        Eu chitesc, durda pocneşte,

                        Ciocoiul se zvârcoleşte

                        Şi de zile se sfârşeşte.

                        Las’ să moară ca un câine,

                        Că i-am zis ades: „Stăpâne!

                        Nu-ţi tot bate joc de mine,

                        C-a veni vara ca mâine,

                        De te-oi prinde-n’ Lunca Mare

                        Să-ţi fac divan pe spinare

                        Şi să te calc în picioare

                        Ca pe-un şarpe otrăvit,

                        Ca pe-un duşman ne-mblânzit.”