Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Doina oltenească (A Jianului)

                        Frunză verde măr creţesc;

                        Stau în drum să mă gândesc

                        Ce s-apuc, ce să muncesc,

                        Pâinea să-mi agonisesc,

                        Copilaşii să-mi hrănesc?

                        Cum şedeam pe gânduri dus,

                        Mă uitai spre munte-n sus

                        Şi mă luai spre apus.

                        Când pe munte mă urcai,

                        Roată-n juru-mi mă uitai,

                        Mă uitai în jos spre lunci,

                        Văzui oameni, muieri, prunci

                        Cu plugurile la munci,

                        Ei brăzduiau tot mereu,

                        Numai pluguleţul meu

                        L-a înţelenit Dumnezeu.

                        Că doi boi ce-i avusei

                        De vremi rele-i răpusei

                        Şi de sapă rămăsei.

                        Tot avutul din bordei

                        Mi-e pe vatră un cotei,

                        Ş-un tăciune stins de tei,

                        Şi cenuşă într-un ulei.

                        Am umblat, am alergat,

                        M-am miluit, m-am rugat

                        De sărac şi de bogat,

                        Nici că-n seamă m-au băgat!

                        Am cerut boi într-un ceas

                        Ca să-mi ar şi eu de-un pas,

                        Nevoii să nu mă las,

                        Dar milă n-a mai rămas!

                        Atunci mă-ntorsei şi eu

                        Şi zisei în gândul meu:

                        „Dare-ar bunul Dumnezeu

                        Să umble şi plugul meu!

                        Din baltag să-mi fac eu plug,

                        Pistoalele să le-njug,

                        Ca să brăzduiesc ales

                        Unde-a fi crângul mai des;

                        Să trag brazda dracului

                        Chiar din culmea dealului

                        Până-n capul satului.

                        Drept uşa bogatului

                        Şi prispa fârtatului!”