Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Doina haiducească IV

                        „Eu, vere, te-aş întreba,

                        Dacă nu te-ai supăra,

                        Cu ce hrană te hrăneşti

                        De nici vara nu munceşti,

                        Nici iarna nu îmblăteşti?”

                        „Nu ştiu, vere, spune-ţi-oi,

                        Ori o palmă trage-ţi-oi.

                        Când e vară, primăvară,

                        Iau cu mine merinzioară

                        Şi mă sui pe plai la munte

                        Unde-s oile mai multe.

                        Merg la stâne, le petrec

                        Şi de acolo încă plec

                        Jos, pe valea Oltului,

                        La steaua ungurului,

                        Să mă rog la Dumnezeu

                        Să facă pe gândul meu,

                        Să dea ploaie cu soare

                        Ce îndeamnă la culcare,

                        Să adoarmă stevarii,

                        Să le fur armăsarii.

                        Apoi singur îmi fac parte,

                        Aleg stava în jumătate

                        Şi mă duc, vere, într-o ducă,

                        De se pare că-s nălucă,

                        Drept la târg, la Brancoveţ,

                        Unde-s caii mai cu preţ.

                        Iepele care-s cu mânji

                        Fac cinci sute de florinzi,

                        Iar de soi moldovenesc

                        Cu galbeni se cântăresc,

                        Apoi, vere, încă plec

                        La Aniţa de petrec

                        Viaţă bună-ndestulată,

                        Cât mi-e punga nesecată,

                        Şi petrec într-o întinsoare

                        Tot la umbră, la răcoare,

                        Cu trupul pe frunze căzute,

                        Cu gura la cep de bute,

                        De-aud vinul gâlgâind

                        Şi mândruţele alergând

                        Ca să le sărut pe rând.