Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Doina haiducească III

                        Mândră mămucă-am avut,

                        Frumos copil a făcut,

                        S-a înfăşat cu flori de munte

                        Ca s-ajung viteaz de frunte,

                        Gura toţi să mi-o asculte,

                        Mândrele să mi-o sărute,

                        Zi-le, maică, să se strângă

                        Ca oiţele la strungă,

                        Mie-acum că mi-a venit

                        Mi-a venit timp de iubit.

                        Strigă-n capul satului

                        Pe fata fârtatului,

                        Mândra vine alergând,

                        Eu îi zic cu glasul blând:

                        „Copiliţă, Liţă, fa,

                        Mai dat-ai gură cuiva?”

                        Ea prinse a se jura:

                        „Să mă bată anatema

                        De-am mai dat gură cuiva

                        Afară de dumneata!”

                        Iar de dreaptă ce era

                        Soarele se-nnoura.

                        De-atunci, vere, am pribegit

                        Şi m-am dat la haiducit.

                        Că mi-e sufletul amar

                        Şi mi-e traiul în zadar!

                        Vai de mine şi de mine!

                        Nu mai ştiu ce-i rău, ce-i bine.

                        De când mama m-a făcut,

                        Tot prin codri am şezut

                        Şi lumea n-am mai văzut

                        Decât numai soarele,

                        Decât căprioarele.

                        Căprioară a codrului,

                        Du-mă în valea Oltului,

                        Doar oi mai zări o dată

                        Pe şerpoaica cea de fată

                        Care amar m-a înşelat

                        Şi în codri m-a băgat!