Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Deşteptarea României

                        Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare,

                        N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător,

                        Ce se înalţă pân’ la ceruri din a lumii deşteptare,

                        Ca o lungă salutare

                        Cătr-un falnic viitor?

 

                        Nu simţiţi inima voastră că tresare şi se bate?

                        Nu simţiţi pieptul vostru un dor sfânt şi românesc

                        La cel glas de înviere, la cel glas de libertate

                        Ce pătrunde şi răzbate

                        Orice suflet omenesc?

 

                        Iată! lumea se deşteaptă din adânca-i letargie!

                        Ea păşeşte cu pas mare cătr-un ţel de mult dorit.

                        Ah! treziţi-vă ca dânsa, fraţii mei de Românie!

                        Sculaţi toţi cu bărbăţie,

                        Ziua vieţii a sosit!

 

                        Libertatea-n faţa lumii a aprins un mândru soare,

                        Ş-acum neamurile toate către dânsul aţintesc

                        Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare

                        Se cerc vesel ca să zboare

                        Către soarele ceresc!

 

                        Numai tu, popor române, să zaci veşnic în orbire?

                        Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator?

                        Numai tu să nu iei parte la obşteasca înfrăţire,

                        La obşteasca fericire,

                        La obştescul viitor?

 

                        Până când să creadă lumea, o! copii de Românie!

                        C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?

                        Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie

                        Şi la caru-i de trufie

                        Să ne-njuge ea pe noi?

 

                        Hai, copii de-acelaşi sânge! hai cu toţi într-o unire

                        Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim.

                        Pas, români! lumea ne vede… Pentru-a Patriei iubire,

                        Pentru-a mamei dezrobire

                        Viaţa noastră să jertfim!

 

                        Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!

                        Care vede-n a lui ţară libertatea reînviind,

                        Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare

                        Pentru patria sa moare,

                        Nemurire moştenind.