Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Cositul

                        Faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte,

                        Ş-un râu falnic de lumină se revarsă peste munte.

                        Iarba coaptă străluceşte, ea se clatină la vânt,

                        Ş-a ei umbră lin se mişcă în dungi negre pe pământ.

 

                        Iată, vin cosaşii veseli, se pun rând. Sub a lor coasă

                        Câmpul ras rămâne verde ca o apă luminoasă.

                        Unii brazdele răstoarnă, în căpiţi alţii le-adună,

                        Le clădesc apoi în stoguri şi cu stuh le încunună.

 

                        Mai devale-n cea dumbravă cu poiana tăinuită,

                        Unde umbra pare verde şi de flori e-mbălsămită,

                        Coasele sub teaca udă zinghenesc răsunător.

                        Din căpiţă în căpiţă dumbrăveancă saltă-n zbor.

 

                        Un flăcău, cosind deoparte, lângă-o tufă de sulcină,

                        Vede iarba încâlcită, frântă pe la rădăcină.

                        „Ce să fie? Cuib de fiară? O! minune!” zice el,

                        Şi, zâmbind, se pleacă iute de culege… un cercel!