Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Concertul în luncă

                        În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună,

                        Floarea oaspeţilor luncii cu grăbire se adună,

                        Ca s-asculte-o cântăreaţă revenită-n primăvară

                        Din străinătatea neagră, unde-i viaţa mult amară.

 

                        Roi de flăcări uşurele, lucioli scânteitoare

                        Trec în aer, stau lipite, de luminărele-n floare

                        Răspândind prin crengi, prin tufe o văpaie albăstrie

                        Ce măreşte-n mezul nopţii dalba luncii feerie.

 

                        Iată, vin pe rând, păreche, şi pătrund cole-n poiană

                        Bujorelul vioi, rumen, cu năltuţa odoleană,

                        Frăţiori şi romăniţe care se aţin la drumuri,

                        Clopoţei şi măzărele, îmbătate de parfumuri.

 

                        Iată frageda sulcină, stelişoare, blânde nalbe,

                        Urmărind pe busuiocul iubitor de sânuri albe.

                        Dediţei şi garofiţe, pârguite-n foc de soare,

                        Toporaşi ce se închină gingaşelor lăcrimioare.

 

                        Vine cimbrul de la câmpuri cu fetica de la vie,

                        Nufărul din baltă vine întristat, fără soţie,

                        Şi cât el apare galben, oacheşele viorele

                        Se retrag de el departe, râzând vesel între ele.

 

                        În poiană mai vin încă elegante floricele,

                        Unele-n condurii doamnei şi-n rochiţi de rândunele,

                        Altele purtând în frunte, înşirate pe o rază,

                        Picături de rouă dulce care-n umbră scânteiază.

 

                        Ele merg, s-adună-n grupe, se feresc de buruiene

                        Şi privesc sosind prin aer zburători cu mândre pene,

                        Dumbrăvenci, ganguri de aur ce au cuiburi de matasă,

                        Ciocârlii, oaspeţi de soare, rândunele,-oaspeţi de casă.

 

                        Mierle vii şuierătoare, cucul plin de îngâmfare,

                        Gaiţa ce imitează orice sunete bizare,

                        Stigleţi, presuri, macalendri ce prin tufe se alungă

                        Şi duioase turturele cu dor lung, cu jale lungă.

 

                        Iată, vin şi gândăceii în hlamide smălţuite;

                        Iată grieri, iată fluturi cu-aripioare pudruite,

                        Şi culbeci care fac coarne purtându-şi casa-n-spinare…

                        La ivirea lor poiana clocoteşte-n hohot mare.

 

                        Iată-n urmă şi albine aducând în gură miere…

                        Zburătorii gustă-n grabă dulcele rod cu plăcere,

                        Apoi sorb limpidea rouă din a florilor potire,

                        Şoptind florilor în taină blânde şoapte de iubire.

 

                        Dar, tăcere!… Sus pe-un frasin un lin freamăt se aude!…

                        Toţi rămân în aşteptare. Cântăreaţa-ncet prelude.

                        Vântul tace, frunza deasă stă în aer neclintită…

                        Sub o pânză de lumină lunca pare adormită.

 

                        În a nopţii liniştire o divină melodie

                        Ca suflarea unui geniu pintre frunze-alin adie,

                        Şi tot creşte mai sonoră, mai plăcută, mai frumoasă,

                        Pân’ ce umple-ntreaga luncă de-o vibrare-armonioasă.

 

                        Gânditoare şi tăcută luna-n cale-i se opreşte,

                        Sufletul cu voluptate în estaz adânc pluteşte,

                        Şi se pare că s-aude prin a raiului cântare

                        Pe-ale îngerilor harpe lunecând mărgăritare.

 

                        E privighetoarea dulce care spune cu uimire

                        Tainele inimii sale, visul ei de fericire…

                        Lumea-ntreagă stă pătrunsă de-al ei cântic fără nume…

                        Macul singur, roş la faţă, doarme, dus pe ceea lume!