Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Ciuma

                        Frunză verde salbă moale,

                        Adus-a un nor în poale

                        Boala cea mai rea din boale!

                        Noru-n ţară s-a lăsat,

                        Peste oameni a plouat,

                        N-a plouat ploaie curată,

                        Dar cu ciumă-amestecată!

                        Unde-ajunge picătura,

                        Se închid ochii şi gura,

                        Ochii să nu mai privească,

                        Gura să nu mai grăiască!

                        Plină-i ţara, mult e plină

                        De scaieţi de mărăcină;

                        Unde-s tufe prin potici

                        Sunt morminte de voinici,

                        Unde-s tufele mai dese,

                        Morminte de jupânese,

                        Unde-s tufele mai rari,

                        Morminte de fete mari,

                        Unde-s tufele mai vii,

                        Tot morminte de copii.

                        Frunză verde porumbică

                        Stă voinicul la potică.

                        Ciuma rea îi iese-n cale,

                        Voinicul zice cu jale:

                        „Na-ţi calul cu armele

                        Şi-mi lasă tu zilele.”

                        Ea-i răspunde: „Dragul meu!

                        Cal şi arme nu voi eu,

                        Dar pe tine chiar te vreau”.

                        Frunză verde garofiţă,

                        Trece-n câmp o copiliţă

                        Cum e crinul înflorit,

                        Cum e bună de iubit.

                        Baba Ciuma cea păgână

                        Mi-o apucă strâns de mână.

                        Copiliţa-i zice: „Ciumă!

                        Nu-mi fii ciumă şi-mi fii mumă!

                        Na-ţi salba cu florile

                        Şi-mi lasă tu zilele.”

                        Ea-i răspunde: „Drăguliţă!

                        Am o neagră sălbuliţă

                        De cercat la gâtul tău,

                        Care nu te-a prinde rău.”

 

                        Frunză verde toporaş,

 

                        Iat-un dulce copilaş

                        Care alungă-un fluturaş.

                        Unu-aleargă, unul zboară:

                        Ciuma-i prinde şi-i omoară!

 

                        Frunză verde poamă acră,

 

                        Iată-o babă, iată-o soacră

                        Cum o vede Ciuma-ndată

                        Dă la fugă spăimântată,

                        Culegând în calea ei

                        Pruncuşorii mititei,

                        Nevăstuice tinerele,

                        Copiliţe gingăşele,

                        Fecioraşi cu mintea crudă

                        Şi bărbaţi voinici la trudă.

                        Ducă-s-ar în pribegie!

                        Ducă-s-ar în cea pustie,

                        Îndărăt să nu mai vie!