Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Bujor

                        Frunză verde de negară,

                        A ieşit Bujor în ţară!

                        Bate, pradă, nu omoară,

                        Pe ciocoi îi bagă-n fiare,

                        Să-i dea bani de cheltuială

                        Şi haine de primeneală.

                        Bujor iese, Bujor zice:

                        „Halal de tine, voinice!

                        Haideţi, copii, după mine

                        Că ştiu calea-n codru bine

                        Şi ştiu turme de berbeci,

                        Izvoare cu ape reci,

                        Şi neveste frumuşele

                        Şi desagi cu rubiele!”

                        Ici în vale, colea-n vale

                        Sună-un glas duios cu jale,

                        Glas frumos de fată mare,

                        Bujor prinde-o sărutare!

                        Ici în vale, la pârâu,

                        Două fete spală grâu,

                        Bujor le ţine de brâu!

                        Ici în vale, la fântână,

                        Două fete spală lână,

                        Bujor le strânge de mână!

                        Ici în valea lui Terinte,

                        Două fete culeg linte,

                        Bujor le scoate din minte!

 

                        II

 

                        Frunză verde de negară,

                        La Focşani, între hotare,

                        Este-un bordei cam plecat

                        De copaci înconjurat.

                        Acolo-i Bujor culcat,

                        La Aniţa văduviţa,

                        Ce-i dă vin tot cu vedriţa

                        Şi-l îmbată cu guriţa!

                        „Aniţico, draga mea!

                        Mult mi-e dor de-o floricea,

                        Floricică rumeoară

                        Care-o porţi în buzişoară.”

                        „Ştefănică Bujoraş!

                        Floricica da-ţi-o-aş.

                        Na şi na guriţa mea

                        De-o sărută cât îi vrea.

                        Iar de băut, nu mai bea,

                        Că potira-i cât colea.”

                        „Las’ să vie că nu-mi pasă

                        Când mi-e paloşul pe masă

                        Şi mândruţa drăgăstoasă.”

                        Sărutatul n-a sfârşit,

                        Potira c-a şi sosit.

                        Luptat-a Bujor, luptat,

                        De potiră n-a scăpat!

 

                        III

 

                        Frunză verde de negară,

                        Pe Bujor mi-l duc prin ţară

                        De-l arată ca pe-o fiară!

                        Şi mi-l pun la închisoare,

                        Fără arme, fără soare!

                        Oliolio! codru frunzos,

                        Cât eşti vara de frumos,

                        Iarna putrezeşti tu jos!

                        Ca tine Bujor în gros

                        Sta culcat cu faţa-n jos.

 

                        IV

 

                        Frunză verde de negară,

                        Pe Bujor mi-l judecară,

                        La Divan îl întrebară,

                        Mulţi creştini de-a omorât

                        Cât prin ţară a hoţit?

                        Iar Bujor cruce-şi făcea

                        Şi cu dreptul răspundea:

                        „Mort de om eu n-am făcut,

                        Dar ciocoi mulţi am bătut!”

                        „Ştefane Bujorule,

                        Unde-ţi sunt averile

                        Ca să-ţi scapi tu zilele?”

                        „Le-am ascuns pe la copaci,

                        De-ajutor la cei săraci,

                        Să-şi cumpere boi şi vaci!”

 

                        V

 

                        Frunză verde de negară,

                        Bujor se suie pe-o scară…

                        Plâng săraci cu jale-amară,

                        Că nu-i scara domnilor

                        Şi e scara hoţilor,

                        Calea neagră-a morţilor!