Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Bradul

                        Sus pe culme bradul verde

                        Sub zăpada albicioasă

                        Printre negură se pierde

                        Ca o fantasmă geroasă,

 

                        Şi priveşte cu-ntristare

                        Cum se primblă prin răstoace

                        Iarna pe un urs călare,

                        Iarna cu şapte cojoace.

 

                        El se scutură şi zice:

                        „În zadar tu, vrăjitoare,

                        Aduci viforul pe-aice,

                        Aduci zile fără soare.

 

                        În zadar îngheţi pământul,

                        Ucizi florile şi stupii

                        Şi trimiţi moartea cu vântul

                        Şi trimiţi foamea cu lupii.

 

                        În zadar a ta suflare

                        Apa-n râuri o încheagă,

                        Şterge urma pe cărare

                        Şi de mine m-i leagă.

 

                        În zadar aduci cu tine

                        Corbul negru şi prădalnic,

                        Şi din codrii cu jivine

                        Faci să iasă urlet jalnic.

 

                        În zadar, urgie crudă,

                        Lungeşti noaptea-ntunecoasă

                        Şi, râzând de-a lumii trudă,

                        Scurtezi ziua luminoasă.

 

                        În zadar îmi pui povară

                        De zăpadă şi de gheaţă.

                        Fie iarnă, fie vară,

                        Eu păstrez a mea verdeaţă!”