Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Bosforul

                        Dormea în liniştire Bosforul fără valuri

                        Într-a Europei mândrie ş-a Asiei verzi maluri

                        Ca un balaur verde în lupte ostenit.

                        Din zori şi până-n noapte pe umeri el purtase

                        Corăbii cu trei poduri, nenumărate vase

                        Spre-apus şi răsărit.

 

                        Acum dezmierdat însă de-a ginilor suflare

                        Se legăna molatice cu-o leneşă mişcare

                        Şi, ca oglindă vie, sub cer se întindea.

                        Iar luna zâmbitoare, şi tainică, şi lină,

                        Vărsând pe-a sale unde dulci spume de lumină,

                        Cu faţa sa bălaie în el se oglindea.

 

                        Precum acele paseri, străine călătoare,

                        Ce se abat în şesuri la asfinţit de soare,

                        Strângând ale lor aripi căzute de lung zbor,

                        Mulţime de corăbii cu pânzele-nvelite

                        Sta, umbre uriaşe, fantasme neclintite

                        Pe luciul Bosfor.

 

                        Era la ceasul tainic când geniile de noapte

                        De la un mal la altul aduc duioase şoapte,

                        Când marea-ncet adoarme cu-o suspinare grea.

                        Atunci când lumea-şi pune fantastica sa haină.

                        Când orice zefir trece purtând o dulce taină,

                        Când orice undă poartă în frunte-i câte-o stea.

 

                        Era la ora tristă când palida cadână,

                        Cu lacrimi pe-a ei gene, cu fruntea pe-a sa mână,

                        Privind în depărtare un zbor de ielcovani,

                        Ar vrea pe luciul apei, ca paserile-acele,

                        Să fugă-n sânul nopţii, zburând spre Dardanele,

                        Departe de tirani.

 

                        Nu se zărea atunce pe umeda câmpie

                        Decât scântei şi fulgeri de flacără-argintie

                        Ce, şerpuind pin apă, pluteau şi s-alungau,

                        Sau delfini fără număr, care, sărind din mare

                        Şi-n spume luminoase mişcând a lor spinare,

                        În valuri după stele pe rând se cufundau.

 

                        Acum de mult imamul din minare cântase,

                        De mult glasu-i puternic la rugăciuni chemase

                        Copiii lui Mohamed în naltele geamii;

                        Nu s-auzeau în lume decât suspine mute

                        Ş-acele blânde glasuri de umbre nevăzute

                        Ce vin de prin pustii.

 

                        Deodată-n întuneric o barcă năzărită

                        Trecu ca visul negru pe-o frunte adormită,

                        Lăsând o urmă lungă pe-adâncul umed plai.

                        Pe mal un cântec dulce se auzi deodată;

                        Iar barca cu grăbire spre cântec îndreptată

                        Se afundă în umbra măreţului sarai.