Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Balcanul şi Carpatul

                        Balcanul şi Carpatul, la Dunărea măreaţă,

                        Ca doi giganţi năprasnici stau astăzi faţă-n faţă

                        Ş-aprinşi de dor de luptă, cu ochii se măsoară,

                        Cu glasul s-ameninţă, cu gândul se doboară,

                        Zicând: „Nu pot să-ncapă două paloşe într-o teacă!

                        E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!”

 

                        Balcanul cel fanatic, muncit de aspră ură,

                        Nu ştie să-ngrădească sălbatica lui gură

                        Şi zice cu trufie: „Carpatule vecine,

                        De nu pleca-vei fruntea, amar va fi de tine,

                        Căci repezi-voi grabnic din plaiurile-mi nalte

                        Torente-necătoare deprinse ca să salte

                        Din maluri peste maluri, din munte peste munte,

                        Să bată-a tale coaste, s-acopere a ta frunte,

                        Să facă într-o clipă ca să dispari din lume

                        Cu-a tale stânci şi codri, cu-ai tăi copii şi mume!”

 

                        Carpatul scoate-un freamăt teribil de urgie,

                        Mişcând coama-i de codri, ca leul de mânie,

                        Şi-n clocot lung răspunde: „Balcane, a ta trufie

                        Arată că tu astăzi căzut eşti în pruncie.

                        Nevoie ai de-o cârjă ruina-ţi s-o suporte,

                        Căci eşti, acum, sărmane, ajuns la prag de moarte.

                        Ai fost odinioară gigant prin înălţime,

                        Amar prin fanatismu-ţi, puternic prin cruzime!

                        Ai revărsat pe lume şi groază şi ruşine

                        Şi te-ai scăldat în sânge până ce-ai dat piept cu mine.

                        De-atunci au trecut secule! Strivita omenire

                        S-au deşteptat, şi numai tu stai în adormire,

                        Ademenit de visuri nebune şi trufaşe,

                        Făr-a pătrunde norii care te ţin în faşe!

                        Orb uriaş! cu cârja tu genele-ţi ridică

                        Şi vezi l-a tale poale cât umbra-ţi e de mică!

                        Eşti şters din cartea lumii, tu, care in vechime

                        Stai rezemat în somnu-ţi de-o putredă mărime!

                        Şi vrei să ţii în lanţuri popoarele creştine?

                        Şi vrei, Balcane gârbov, eu să mă-nchin la tine?

                        Dar n-auzi cum te râde şi Dunărea, şi Marea?

                        Deviza ta-i sclavia, ş-a mea – neatârnarea!”

                        Cum zic, doi vulturi ageri, zburând din vârf de munte,

                        Se-nalţă până-n ceruri şi scot ţipete crunte.

                        De pe Balcani e unul şi din Carpaţi e altul…

                        Mult repede le-i zborul, mult crâncen le-i asaltul,

                        Căci se izbesc de fulgeri la luptă-ucigătoare!

                        Întinsele lor aripi se bat lucind la soare,

                        Ş-a lor cumplite gheare şi pliscuri oţelite

                        Îşi dau loviri de moarte şi răni îşi fac cumplite.

 

                        Deodată cade unul din vulturii duşmani:

                        E vulturul prădalnic din barbarii Balcani,

                        Şi-n patru părţi a lumii zbor smulsele lui pene!

                        Şi cântă libertatea pe maluri dunărene.