Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Andrii-Popa

                        Cine trece-n Valea-Seacă

                        Cu hamgerul fără teacă

                        Şi cu pieptul dezvelit?

                        Andrii-Popa cel vestit!

 

                        Şapte ani cu voinicie

                        Şi-au bătut joc de domnie

                        Şi tot pradă neîncetat,

                        Andrii-Popa, hoţ bărbat!

 

                        Zi şi noapte, de călare,

                        Trage bir din drumul mare,

                        Şi din ţară peste tot!

                        Fug neferii cât ce pot,

 

                        Căci el are-o puşcă plină

                        Cu trei gloanţe la rădăcină,

                        Şi are-un murg de patru ani,

                        Care muşcă din duşmani,

 

                        Ş-are fraţi de cruce şapte,

                        Care-au supt sânge cu lapte.

                        Şi nu-i pasă de nimic,

                        Andrii-Popa cel voinic!

 

                        Căpitane, frăţioare,

                        Ce se vede despre soare?

                        Să zăresc vro patru cai!

                        N-auzişi tu de-un Mihai?

 

                        Căpitane, te găteşte,

                        Mihai mândrul te goneşte.

                        Iată-l, vine ca un zmeu!

                        Fă trei cruci la Dumnezeu.

 

                        Cum îi vede-n depărtare,

                        Popa strigă-n gura mare:

                        „Hai la goană de neferi!

                        Hai la horă de muieri!”

 

                        Au zis! ţipă, se aruncă,

                        Trece şes, pâraie, luncă

                        Cu fugarul sprintenel

                        Şi cu hoţii după el.

 

                        Mihai mândrul vine iară,

                        Falnic ca un stâlp de pară,

                        Pe-un cal alb ce n-are loc

                        Şi din ochi aruncă foc.

 

                        Fug cum fuge-o rândunică,

                        Fug ca fulgerul când pică,

                        Şi se duc voinicii, duc,

                        Cu urgie de haiduc!

 

                        Piept în piept! câmpul răsună,

                        Toţi de tot dau împreună.

                        Toţi la luptă-s încleştaţi,

                        Toţi în sânge încruntaţi.

 

                        „Ura, fraţi!” caii nechează,

                        Sus văzduhul scânteiază.

                        „Ura!” moartea s-au ivit!

                        Vulturu-n zbor s-au oprit!

 

                        Zi de vară până-n seară

                        Dau voinicii să se piară

                        Şi cu ferul ascuţit,

                        Şi cu pumnul amorţit.

 

                        Sângele-n răni gâlgâieşte,

                        Glasu-n gură se sfârşeşte.

                        Zece-s morţi! doi încă vii,

                        Mihai mândrul şi Andrii.

 

                        Andrii fuge făr’ de-o mână,

                        Prinde murgul la fântână,

                        Dă pieptiş, sare pe şa

                        Şi din gură zice-aşa:

 

                        „Zbori, copile sprintenele,

                        Să mă scapi de chinuri grele,

                        Că mă jur, de mă-i scăpa,

                        Ca pe-un frate te-oi căta.”

 

                        Murgul sprinten se repede.

                        În zadar! Mihai mi-l vede!

                        „Stai, hoţ-popă, dragul meu,

                        Să-ţi arăt cine sunt eu!”

 

                        Şi cum zice, mi-l chiteşte,

                        Drept în frunte mi-l loveşte!

                        „Ura!” Vulturul din nori

                        Răcni falnic de trei ori.