Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Alba de la munte

                        „Albo, Albo de la munte!

                        Ce-ai pus fesciorul pe frunte

                        Că ţi-au ieşit vorbe multe.”

                        „Las’ să iasă că nu-mi pasă,

                        Inima-mi de dor e arsă,

                        Că bădica-i dus de-acasă,

                        Să-mi cosească fân cu rouă,

                        Frânge-i-s-ar coasa-n două,

                        Să vie la alta nouă!

                        Să-mi cosească fân, costrele,

                        Facă-şi coasa bucăţele,

                        Să vie-n braţele mele!

                        Să-mi cosească fân cu floare,

                        Ca să-mi fie de răcoare

                        La cap şi la ţâţişoare.

                        Zică lumea, că-i dau pace,

                        Eu m-oi purta şi voi face

                        După cum lui badea-i place.

                        Zică lumea ce va zice,

                        Ea n-a putea să ne strice,

                        Dragostea să ne-o ridice;

                        Că mă ţine badea bine,

                        Inima lui e la mine

                        Ş-a mea o poartă cu sine.

                        Inima lui îmi grăieşte,

                        Ş-a mea lui încă-i şopteşte;

                        Una de alta doreşte,

                        C-amândouă sunt legate

                        Cu legături înfocate

                        Ş-una pentru alta bate.

                        Acel lanţ ce le cuprinde

                        Între ele când se-ntinde

                        Cu mare foc le aprinde,

                        Iar când s-adun amândouă,

                        Atuncea parcă le plouă

                        O răcoreală de rouă.

                        Aşa le e jurământul,

                        Îs legate cu cuvântul

                        Să le despartă pământul!”