Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Adio

                        De-aş trăi cât lumea-ntreagă,

                        Gândul meu la tine, dragă,

                        Veşnic, veşnic va zbura,

                        Ş-orice e mai sfânt în mine,

                        Dulce înger! pentru tine,

                        Pentru tine-l voi păstra.

 

                        Cea mai blândă-a mea gândire,

                        Cea mai gingaşă simţire,

                        Cel mai falnic dor al meu

                        Ţie numai, numai ţie

                        Le închin pentru vecie

                        Ca la însuşi Dumnezeu!

 

                        Tu, fiinţă de slăvire!

                        C-un cuvânt, cu o zâmbire,

                        Cu un dulce sărutat!

                        Mi-ai dat suflet, mi-ai dat viaţă,

                        Şi a raiului dulceaţă

                        Tu în sânu-mi ai vărsat!

 

                        Tu mi-ai dat cu-a ta iubire

                        Acea naltă fericire,

                        Acel simţ dumnezeiesc

                        Ce puternic ne supune

                        Şi ne-nalţă de ne pune

                        Sus, pe tronul îngeresc!

 

                        Tu, Eleno! dar, vai mie!

                        Într-o noapte de urgie

                        Cerul crud ne-a despărţit!

                        Tu te-ai dus, te-ai dus, iubită…

                        Fericirea-mi nesfârşită

                        Într-o clipă s-a sfârşit!

 

                        Aşa-i soarta! aşa-n lume

                        Tot ce poartă-un dulce nume,

                        Tot ce-i falnic şi frumos

                        Curând trece, curând moare,

                        Ca un cântec, ca o floare,

                        Ca un fulger luminos!

 

                        Steaua vine, steaua piere!

                        Astfel dulcea-mi mângâiere

                        A pierit de pe pământ;

                        A pierit, s-a dus cu tine

                        În locaşul de lumini…

                        Şi eu plâng pe-al tău mormânt!

 

                        Singur, singur cu-a mea jale,

                        Rătăcit pe-a vieţii cale,

                        Ca un orb nenorocit,

                        Viaţa-mi scade, jalea-mi creşte,

                        Ş-al meu dor în veci s-opreşte

                        Pe mormântul tău iubit!

 

                        Adio! pe-aceste maluri

                        De-ale Bosforului valuri

                        Îngânate lin, uşor,

                        Te las, înger de iubire!

                        Cu a vieţii-mi fericire,

                        Cu-al meu suflet plin de dor!