Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Adio Moldovei

                        Scumpă ţară şi frumoasă

                        O! Moldovă, ţara mea!

                        Cine pleacă şi te lasă

                        E pătruns de jale grea,

                        Căci, plutind în visuri line

                        Pe-al tău sân ca într-un rai,

                        Dulce-i viaţa de la tine

                        Ca o dulce zi din mai!

 

                        Eu te las, ţară iubită,

                        De-al tău cer mă depărtez

                        Dar cu inima cernită

                        Plâng amar, amar oftez!

                        Trist acum la despărţire

                        De fiori mă simt cuprins.

                        Ş-orice dragă nălucire

                        Pentru mine-acum s-au stins!

 

                        Cine ştie, cine ştie

                        Dacă-mpins de-al sorţii vânt,

                        M-oi întoarce-n veselie

                        Să sărut al tău pământ!

                        De-oi vedea încă vreodată

                        Munţii tăi răsunători

                        Ce cu-o frunte înălţată

                        Se pierd falnic printre nori;

 

                        Şi-ai tăi codri de verdeaţă,

                        Unde curg, şoptesc uşor

                        Reci izvoare ce dau viaţă,

                        Doine care zic de dor,

                        Ş-al tău cer care zâmbeşte

                        Sufletului românesc

                        Şi oricare mă iubeşte

                        Ş-ori pe care eu iubesc!

 

                        Iată ceasul de pornire!

                        Iată ceasul mult amar!

                        Veselie, fericire,

                        Eu le las pe-al tău hotar,

                        Ş-a mea inima iţi zice:

                        O! Moldovo ce jelesc,

                        Adio! rămâi ferice,

                        Ferice să te găsesc!