Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Unde-s ochelarii?

                        Bunicuţa-i supărată,

                        Că de-un ceas întreg tot cată:

                        Cată-ncolo, cată-ncoace,

                        Ochelarii nu-s şi pace!

 

                        I-a cătat pe sub saltele,

                        Şi-n papuci, şi-n ciuboţele,

                        Pe sub perne, pe sub oale,

                        Pân’ n-a mai putut de şale!

 

                        A mai stat, a mai oftat,

                        Iar s-a pus pe căutat!

                        Stă şi-aprinde-o lumânare:

                        Unde să-i mai cate, oare?

                        Nu-s în raft, nu-s în cutie,

                        Poate-or fi-n bucătărie…

 

                        Răscoleşte pe subt scară

                        Şi pe poliţă-n cămară,

                        În cuptor, pe soba sus,

                        Ochelarii nu-s şi nu-s!

                        Să nu fie cu bănat,

                        Cine, oare, i-a furat?

 

                        Când să-i cate şi prin tindă,

                        Dă cu ochii de oglindă,

                        Şi ce vede, ce nu vede,

                        Parcă nici nu-i vine a crede:

                        Ochelarii, poznă mare!

                        Îi stăteau pe nas călare…

 

                        Îi cătase-n cui, sub pat,

                        Dar pe nas nu i-a cătat.

                        Şi de nu-i vedea-n oglindă,

                        I-ar căta şi-acum prin tindă!