Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Vis

                        Ce vis ciudat avui, dar visuri

                        Sunt ale somnului făpturi:

                        A nopţii minte le scorneşte,

                        Le spun a nopţii negre guri.

 

                        Pluteam pe-un râu. Sclipiri bolnave

                        Fantastic trec din val în val,

                        În urmă-mi noaptea de dumbrave,

                        Înainte-mi domul cel regal.

 

                        Căci pe o insulă în farmec

                        Se nalţă negre, sfinte bolţi,

                        Şi luna murii lungi albeşte,

                        Cu umbră împle orice colţ.

 

                        Mă urc pe scări, intru-nlăuntru,

                        Tăcere-adâncă l-al meu pas.

                        Prin întuneric văd înalte

                        Chipuri de sfinţi p-iconostas.

 

                        Sub bolta mare doar străluce

                        Un singur sâmbure de foc;

                        În dreptul lui s-arată o cruce

                        Şi întunecime-n orice loc.

 

                        Acum de sus din cor apasă

                        Un cântec trist pe murii reci

                        Ca o cerşire tânguioasă

                        Pentru repaosul de veci.

 

                        Prin tristul zgomot se arată,

                        Încet, sub văl, un chip ca-n somn,

                        Cu o făclie-n mâna-i slabă –

                        În albă mantie de domn.

 

                        Şi ochii mei în cap îngheaţă

                        Şi spaima-mi seacă glasul meu.

                        Eu îi rup vălul de pe faţă…

                        Tresar – încremenesc – sunt eu.

                        ………………………………………

                        De-atunci, ca-n somn eu îmblu ziua

                        Şi uit ce spun adeseori;

                        Şoptesc cuvinte neînţelese

                        Şi parc-aştept ceva să mor?