Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Tu mă priveşti cu marii ochi…

                        Tu mă priveşti cu marii ochi, cuminte;

                        Te văd mişcând încet a tale buze,

                        Şoptind ca-n vis la triste, dulci cuvinte.

 

                        Urechea mea pândeşte să le-auză

                        – Abia-nţelese, pline de-nţeles –

                        Cum ascultau poeţii vechi de muză.

 

                        În ochii tăi citeam atât eres,

                        Atâta dulce-a patimii durere,

                        Că-n suflet toată, toat-o am cules.

 

                        Vorbirea ta mi-i lamura de miere,

                        În ochii tăi de visuri e un caos,

                        Şi-atât amor c-auzi până şi-n tăcere.

 

                        Frumosul chip în voluptos repaos

                        Pătruns-au trist şi dulce în cântare-mi.

                        Fiinţa ta gândiri-mi am adaos.

 

                        Căci numai tu trăieşti în cugetare-mi.

                        A ta-i viaţa mea, al tău poemul,

                        Cum le inspiri tu poţi să le şi sfarmi.

 

                        Nu crede tu că eu sunt cuiva emul

                        Când cântul meu se-mbracă fel de fel:

                        Ici în terţine suspinând, vedemu-l,

 

                        Dincolo el oftează în gazel,

                        Acelaşi e, deşi mereu se schimbă,

                        De tine-i plin, de tine-mi zice el…

 

                        Alege forme dulci din orice limbă:

                        Acuma-l vezi îmblând cărare dreaptă,

                        Acum pe-a lui Firdusi cale strâmbă.

 

                        Dar orişicând el alta nu aşteaptă

                        Decât ca ţie, suflete, să-ţi placă,

                        Tu să-l aprobi cu gura înţeleaptă.

 

                        În mii costume astfel se îmbracă,

                        Şi ca s-atragă dulcea ta zâmbire

                        Minuni, de vrei, sărmanul o să facă…

 

                        Ş-acum îl vezi, cu-a lor ademenire

                        L-au dus pe-alături dulcile terţine,

                        Uitând ce-a vrut să-ţi spună-n aste şire.

 

                        Au vrut să-ţi spună că e plin de tine,

                        Că de-al tău farmec ritmul său foieşte,

                        C-a sale gânduri de zâmbiri sunt pline.

 

                        Ş-astfel pe mine el mă stăpâneşte…

                        Adună-n versuri ale mele zile

                        Şi-n strofe le-a legat grădinăreşte.

 

                        În poala ta zvârlind aceste file.