Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Te duci…

                        Te duci şi ani de suferinţă

                        N-or să te vază ochii-mi trişti,

                        Înamoraţi de-a ta fiinţă,

                        De cum zâmbeşti, de cum te mişti.

 

                        Şi nu e blând ca o poveste

                        Amorul meu cel dureros,

                        Un demon sufletul tău este

                        Cu chip de marmură frumos.

 

                        În faţă farmecul palorii

                        Şi ochi ce scânteie de vii,

                        Sunt umezi înfiorătorii

                        De linguşiri, de viclenii.

 

                        Când mă atingi, eu mă cutremur,

                        Tresar la pasul tău, când treci,

                        De-al genei tale gingaş tremur

                        Atârnă viaţa mea pe veci.

 

                        Te duci şi rău n-o să-mi mai pară

                        De-acum de ziua cea de ieri,

                        Că nu am fost victimă iară

                        Neînduratelor dureri,

 

                        Că auzu-mi n-o să-l mai întuneci

                        Cu-a gurii dulci suflări fierbinţi,

                        Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci

                        Ca să mă faci să-mi ies din minţi.

 

                        Puteam numiri defăimătoare

                        În gândul meu să-ţi iscodesc,

                        Şi te uram cu-nverşunare,

                        Te blestemam, căci te iubesc.

 

                        De-acum nici asta nu-mi rămâne

                        Şi n-o să am ce blestema,

                        Ca azi va fi ziua de mâne,

                        Ca mâni toţi anii s-or urma –

 

                        O toamnă care întârzie

                        Pe-un istovit şi trist izvor;

                        Deasupra-i frunzele pustie –

                        A mele visuri care mor.

 

                        Viaţa-mi pare-o nebunie

                        Sfârşită făr-a fi-nceput,

                        În toată neagra vecinicie

                        O clipă-n braţe te-am ţinut.

 

                        De-atunci, pornind a lui aripe,

                        S-a dus pe veci norocul meu –

                        Redă-mi comoara unei clipe

                        Cu ani de părere de rău!